Ce este o economie de subzistență?
O economie de subzistență este una dintre cele mai vechi abordări ale managementului pieței. Activitatea economică în cadrul acestui tip de piață nu are valoare monetară. De fapt, bogăția într-o economie de subzistență este determinată de capacitatea unei persoane sau a unei familii de a se asigura. Aceasta înseamnă că această abordare a pieței se bazează pe resursele naturale. Activitățile precum vânătoarea, pescuitul, adunarea, cultivarea alimentelor și casele lucrate manual sunt principalele motoare ale supraviețuirii. În acest tip de economie, obiectivul este de a menține existența mai degrabă decât de a crea un excedent pentru investiții și creștere.
Din punct de vedere istoric, toți oamenii trăiau în economiile de subzistență. Acest lucru, desigur, a fost înainte de existența urbanizării și a orașelor mari. Pe măsură ce civilizațiile au crescut și s-au dezvoltat, au avut loc diviziuni în muncă, s-au plasat valori diferite asupra diferitelor bunuri și servicii, iar societățile au început să se dezvolte în diferite tipuri de economii.
Caracteristicile unei economii de subzistență
Poate că principala caracteristică a unei economii de subzistență este lipsa ei de industrie, tehnologie și profit. Aceste economii sunt, în general, mici și participă la practici comerciale și de schimb. Principalele bunuri și servicii ale acestor piețe se bazează pe obiceiurile, credințele și valorile locale. Adesea, o economie de subzistență participă la pescuitul artizanal, la agricultura intensivă a forței de muncă și la creșterea animalelor. Fiecare dintre aceste eforturi se realizează cu unelte realizate manual, simple și tehnici tradiționale. O altă caracteristică a economiilor de subzistență este lipsa surplusului. Bunurile și serviciile produse sunt folosite sau tranzacționate în întregime, ceea ce înseamnă că nimic nu este lăsat să fie vândut pentru profit. Economiile de subzistență sunt frecvent întâlnite în țările în curs de dezvoltare, cu comunități mari, rurale și subdezvoltate.
Avantajele unei economii de subzistență
Atunci când succesul unei economii este măsurat de obicei prin marja de profit, se poate părea că o economie de subzistență nu are multe avantaje. Acest lucru este, însă, departe de adevăr. Acest tip de economie este autosuficient, oferind membrilor mai multe beneficii diferite.
Prima dintre aceste beneficii este că oamenii din cadrul unei societăți economice de subzistență se nasc deseori în rolurile lor în comunitate. Fiul pescarului, de exemplu, continuă să devină și pescar. Sub acest tip de sistem, oamenii înțeleg și acceptă mai des care sunt rolurile lor de producție. Această înțelegere a rolurilor de producție, combinată cu lipsa surplusului, creează o piață mai puțin competitivă. Participanții știu în avans ce resurse vor primi pentru serviciile lor.
Un alt beneficiu al unei economii de subzistență este că deciziile economice sunt luate adesea de către comunitate în ansamblu sau de către un anumit lider familial sau tribal. În acest sistem și spre deosebire de alte abordări economice, oamenii din societate au un glas în planurile economice viitoare.
În plus, un avantaj adesea neglijat pentru economiile de subzistență este faptul că acestea sunt mai puțin distructive din punct de vedere ecologic decât piețele industriale. Acest lucru se datorează faptului că activitățile economice sunt tradiționale și nu se bazează pe substanțe chimice sau combustibili fosili, contribuind astfel la poluarea apei și a aerului.
Dezavantaje ale unei economii de subzistență
În ciuda avantajelor sale, mulți cred că dezavantajele față de o economie de subzistență depășesc avantajele. Principalul dezavantaj găsit în aceste tipuri de economii este dependența de ceea ce poate oferi natura. Aceasta înseamnă că schimbările climatice neașteptate pot avea rezultate drastice negative asupra capacității de productivitate. Evenimente precum seceta, variațiile de temperatură, inundațiile, tsunami, uraganele și furtunile tropicale pot reduce semnificativ cantitatea de bunuri produse. Când se întâmplă acest lucru, societatea nu are acces la resurse alternative deoarece banii nu sunt disponibili sau sunt greu de obținut. Nu numai că economia suferă în această situație, ci și oamenii.
În același mod, resursele umane din economiile de subzistență sunt de asemenea puține. Dacă unul sau mai mulți membri ai comunității se îmbolnăvesc sau suferă o tulburare fizică, ei nu pot să muncească. În acest caz, un număr insuficient de bunuri sunt produse pentru supraviețuirea membrilor săi.
Un alt dezavantaj al economiilor de subzistență este că acestea sunt vulnerabile la țările mai mari și mai bogate, care de obicei lucrează în economiile de piață. Aceste națiuni mai bogate invadează sau ocupă țările cu economii de subzistență pentru a profita de mediul nedezvoltat. Acest lucru are ca rezultat impunerea industriilor lor, care pot fi în detrimentul mediului local. De exemplu, eforturile de explorare și exploatare a petrolului tind să fie în beneficiul națiunilor bogate din punct de vedere financiar, contaminând în același timp resursele de apă și sol ale națiunii de subzistență. Această poluare reduce și mai mult producția de producție a economiilor de subzistență.
Unde există economii de subzistență?
După cum sa menționat anterior, economiile de subzistență se găsesc în țările în curs de dezvoltare și subdezvoltate. Acestea sunt situate în primul rând în întreaga Americă Latină, Africa, Asia și insule mici din Pacific. În plus, foarte puține țări de astăzi pot fi considerate exclusiv subzistență. Culturile din aceste țări, în special popoarele indigene, continuă să se bazeze adesea pe economiile de subzistență pentru supraviețuire.
Importanța economiilor de subzistență
Economiile de subzistență sunt importante pentru conservarea culturală. Aceste practici permit culturilor să păstreze cunoștințele tradiționale și identitatea socială, care sunt valoroase pentru înțelegerea istoriei și dezvoltării umane. De fapt, un mare procent din popoarele indigene ale lumii este în măsură să supraviețuiască prin obținerea necesităților lor zilnice direct din activități de subzistență.
De exemplu, popoarele inuite ale regiunilor arctice continuă să practice economiile tradiționale și de subzistență. Acest lucru se regăsește în Groenlanda, Alaska și Canada. Popoarele indigene care trăiesc în aceste zone își pot câștiga viața comercializând produse de origine animală obținute prin vânătoare sau pescuit printre alte comunități indigene din zonă.
Importanța economiilor de subzistență a fost recunoscută și de guvernul federal american și de guvernul de stat din Alaska. În acest stat, vânarea de subzistență și pescuitul au fost protejate prin măsuri de reglementare. Această lege a fost adoptată pentru a proteja cultura și stilul de viață al popoarelor indigene din Alaska. Practicile de subzistență sunt, de asemenea, realizate pe rezervări native din continent.
Economiile de subzistență ale trecutului
După cum sa menționat anterior, piețele de subzistență sunt extrem de vulnerabile la influențele externe. Din cauza acestei vulnerabilități, aceste economii devin din ce în ce mai rare în întreaga lume. În trecut, de exemplu, populații mari de popoare indigene au trăit în toată America de Nord. Economia întregului continent era bazată pe practici de subzistență precum vânătoarea, pescuitul și adunarea. După ce au început să ajungă coloniștii europeni, tradițiile economice au suferit mari pierderi și au suferit schimbări semnificative. Economia europeană de piață a fost mai puternică, iar comunitățile subzistente au fost în continuare slăbite de război, boli și genocid. Într-o perioadă relativ scurtă de timp, economia de subzistență a americanilor nativi a renunțat la moneda comercială și la barter. În plus, aceste culturi au început să încorporeze tehnologii și bunuri mai noi, cum ar fi metalul și armele. Astăzi, doar populațiile mici ale populațiilor indigene care trăiesc în rezervații sau în zonele rurale din Alaska continuă să practice o versiune modificată a stilului de viață de subzistență. Același lucru este valabil și pentru comunitățile similare din întreaga lume.
