Descriere
Industria tutunului desemnează persoanele și companiile implicate în creșterea, pregătirea pentru vânzare, expedierea, publicitatea și distribuția tutunului și a produselor din tutun. Astăzi, mai mult decât oricând, este o industrie cu adevărat globalizată. Deoarece tutunul poate crește într-un mediu cald și umed, acesta poate fi cultivat pe toate continentele, cu excepția Antarcticii. Tutunul este un produs agricol de bază, prețul fiind determinat de randamentele culturilor, care variază în funcție de condițiile climatice locale, speciile, cantitatea totală de pe piață gata de vânzare, suprafața în care este cultivată și sănătatea plantelor.
Locație
China, India și Brazilia au fost clasate printre principalii producători de tutun la nivel mondial, urmate de Statele Unite, Indonezia și Zimbabwe. Statisticile de la 2013 arată că numai China a produs mai mult de milioane de tone metrice de tutun de 3, cuprinzând 40% din producția totală de tutun din lume. Cel mai mare exportator de tutun din lume este Brazilia, care deține 27% din piața mondială de export în termeni de valoare. În timp ce United Sates este al patrulea producător, este al doilea exportator de frunte, cu 10.5% din cota de piață de export la nivel mondial.
Proces
În agricultura moderna a tutunului, tutunul (Nicotiana) semințele sunt împrăștiate pe suprafața solului, iar germinarea este activată de lumină, iar plantele tinere sunt apoi acoperite în cadre reci. După ce plantele au atins o anumită înălțime, ele sunt transplantate în câmpuri cu mai mult spațiu pentru a crește. Acest proces a fost automatizat prin inventarea plantarelor de tutun. Un plantator de tutun va face o groapă, îl va fertiliza și va conduce o plantă în gaură. Pe măsură ce plantele cresc, acestea necesită, de obicei, topping și "suckering" pentru a elimina creșterile nedorite. După maturare, frunzele trebuie apoi îndepărtate pentru uz comercial. În timpul recoltării, câmpurile mari de tutun sunt recoltate prin recoltarea de vagoane. Recoltarea are loc, de obicei, pentru o recoltă anual în majoritatea locațiilor. După recoltare, cultura trebuie apoi să fie uscată și vindecată înainte de a fi vândută compa- niilor de tutun, iar prelucrarea ulterioară poate avea loc.
Istorie
Tutunul are o istorie îndelungată, datează de uzanțele sale de către primii americani nativi. A fost descoperită pentru prima oară de popoarele native din America de Nord și de Sud și, după contactul european, a fost ulterior introdusă în restul lumii. Odată cu sosirea europenilor în America, tutunul a devenit puternic comerț și a fost unul dintre produsele primare care sprijină colonizarea și o forță motrice în încorporarea muncii sclavilor africani cu mult înainte ca bumbacul să devină o cultură de plantare pe scară largă. Europenii au adus tutunul înapoi în Europa și, prin colonizarea globală și eliminarea barierelor comerciale, l-au adus în locuri precum Japonia, Australia și Imperiul Otoman. Astăzi, industria tutunului este o industrie globală, China fiind principalul producător.
Reguli
Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a fost mult timp activă în prevenirea numeroaselor probleme de sănătate care rezultă din consumul de tutun. Fiind unul dintre principalele cauze ale deceselor care pot fi prevenite la nivel global, tutunul a înregistrat o creștere atât a consumului, cât și a ratelor de decese la nivel mondial, care însoțesc creșterea interconectării economiei globale. Pe parcursul celor 1980 și 1990, OMS a cerut țărilor individuale să adopte legi naționale pentru a reduce consumul de tutun. În luna mai a anului 2003, Convenția-cadru a OMS privind controlul tutunului a fost adoptată. Tratatul a fost semnat de țările 168 și este obligatoriu din punct de vedere juridic în țările care îl ratifică.
