
Luminile nordice, cunoscute și sub denumirea de aurora, sunt un afișaj dramatic, colorat și magic al luminii văzute deasupra polilor magnetici. Ele se numesc aurora borealis în emisfera nordică și aurora australis în emisfera sudică. Luminile nordice afișează o varietate de culori, cele comune fiind de culoare verde deschis, roz și purpuriu. În unele locuri, au fost raportate nuanțe de violet, albastru, verde, galben și roșu. Luminile nu sunt definite și pot apărea în mai multe forme, de la nori împrăștiați de lumină, perdele, baloane de lumină și raze de fotografiere pe cer.
Cauzele aurorilor
Aurorile sunt cauzate de coliziunea particulelor gazoase din atmosfera planetei cu particulele încărcate eliberate de soare. Culorile variază în funcție de tipul de particule care se ciocnesc. Cea mai obișnuită lumină nordică este galben-deschis, care este cauzată de coliziunea moleculelor de oxigen situate la o distanță de 60 deasupra suprafeței pământului. Aurora pur roșie este cea mai rară și este cauzată de oxigenul de înaltă altitudine situat la kilometri 200 deasupra suprafeței. Azotul produce lumina albastră sau roșie-purpurie.
În 1950-urile, cercetătorii au realizat că protonii și electronii de la soare au fost suflați spre pământ prin vânturile solare. Temperatura ridicată a soarelui provoacă o coliziune frecventă și explozivă între moleculele de gaze. Pe măsură ce soarele se rotește, protonii liberi și electronii sunt aruncați spre pământ. Scutul magnetic al planetei deflectă majoritatea acestor particule. Cu toate acestea, câmpul magnetic la poli este mult mai slab și unele particule pătrund în atmosfera pământului, unde se ciocnesc cu particule de gaz. Coliziunea duce la emisia de lumină la poli. Luminile se pot extinde de la 50 mile până la înălțime de 400 deasupra suprafeței.
Apariția aurorilor
Cercetătorii au stabilit că fenomenele au vârfuri într-un model ciclic de 11 ani sau trei ani după vârf. Cu toate acestea, aurorile apar aproape în fiecare zi, deși unele nu sunt vizibile. Ultimul vârf era în 2014, iar următorul este de așteptat să fie între 2025 și 2026.
Unde să urmăriți luminile nordice
Luminile nordice sunt vizibile din emisfera sudică și nordică. Ele creează o formă ovală neregulată centrat pe fiecare pol. În majoritatea cazurilor, aurora sudică și nordică este oglindă. Ele apar în același timp, prezintă o formă similară și au aceeași culoare. Deoarece apar aproape de polii magnetici, aurorile se extind uneori spre sud și pot fi văzute în emisfera vestică până în New Orleans. Cu toate acestea, emisfera estică nu experimentează fenomenul. Cel mai bun loc pentru a viziona luminile nordice este în Teritoriile de Nord-Vest, Nunavut Yukon și Alaska. Luminile sunt vizibile și pe vârful sudic al Islandei și Groenlandei, în nordul Siberiei și în regiunea nordică a Norvegiei. Aurorele sudice nu sunt văzute de mulți, deoarece se concentrează în jurul Antarcticii și la marginea de sud a oceanului indian.