Finanțele publice studiază rolul guvernului într-o economie. Evaluează cheltuielile și veniturile guvernamentale și ajustarea uneia sau a altei instituții publice pentru a obține efecte de dorit, evitând în același timp cele nedorite.
Istorie
Finanțele publice într-o anumită formă se pot spune că sunt la fel de vechi ca civilizația însăși. Atunci când populația umană a început să crească în perioada medievală a Pietrei, a apărut nevoia ca oamenii să se organizeze în grupuri și să aibă organisme de conducere. Organismele de reglementare, pe de altă parte, aveau nevoie de resurse pentru a-și îndeplini sarcinile care îi revin, cum ar fi asigurarea corectitudinii și a justiției. Ca atare, au fost inventate modalitățile de finanțare a guvernelor, iar cea mai importantă a fost prin impozitare. Odată cu trecerea timpului, aceste grupuri au evoluat și s-au organizat în stadiile actuale, care sunt complexe și au responsabilități enorme care le revin.
Aplicații relevante
Aplicarea finanțelor publice diferă de la o economie la alta, în funcție de forma legislației sale guvernamentale privind reglementările pieței care le leagă. Cu toate acestea, există anumite aspecte comune. În orice economie, organul de conducere colectează bani de la subiecții săi utilizând instrumente cum ar fi impozitarea și tarifele. Alte surse de venit includ împrumuturile, subvențiile, dividendele, licențele și vânzarea obligațiunilor guvernamentale. Guvernul alocă resursele în diferite sectoare și le distribuie. Modul de alocare variază de la o țară la alta, în funcție de nivelul de creștere și de condițiile locale predominante. De asemenea, guvernului îi este încredințată funcția de supraveghere și supraveghere. O altă funcție a guvernului este asigurarea stabilității economiei.
Evoluția în timp
Finanțele publice au evoluat de la colecțiile antice simple de impozite de la împărați, pentru a-și conduce regatele la guvernele actuale, care și-au extins considerabil domeniul de aplicare a veniturilor. De exemplu, guvernul Statelor Unite primește cea mai mare parte a veniturilor sale din impozite, care include impozitul pe venit, taxele pe valoarea adăugată (TVA), impozitul pe profit, impozitul pe vânzări și tarifele la import. Utilizarea banilor colectați sa lărgit și a fost folosită pentru a plăti funcționarii publici, a finanța armata, a finanța instituțiile educaționale și de cercetare, a acorda ajutoare țărilor subdezvoltate și, de asemenea, un procent este trimis direct statelor. De asemenea, guvernul face un efort deliberat de a reduce decalajul dintre bogați și săraci prin subvenționarea produselor esențiale. Studiul și analiza finanțelor publice a devenit de-a lungul timpului unul dintre cele mai comercializate cursuri de carieră din universități și alte instituții de învățământ din întreaga lume. În Statele Unite, investiția publică a fost împărțită în subiecte precum cheltuielile guvernamentale, veniturile publice, datoria publică, administrația financiară și finanțele federale.
Lăudări și critici
Susținătorii studiului finanțelor publice susțin că este cel mai eficient instrument pentru a asigura egalitatea și a îndepărta diferențele de clasă socială. De asemenea, asigură o dezvoltare colectivă care, pe termen lung, este mai eficientă decât dezvoltarea individuală. De exemplu, guvernele vor colecta impozite de la anunțurile individuale care investesc în securitate sau în construirea unui drum de asfalt. Acest lucru este mai eficient decât dacă fiecare persoană și-a angajat garda de securitate sau își construiește o parte din drum. De asemenea, a încurajat specializarea și capitalismul. De asemenea, guvernul este în măsură să furnizeze produse esențiale cetățenilor care sunt fie prea costisitori pentru ca antreprenorii să ofere sau să aibă foarte puține profituri. Pe de altă parte, criticii au susținut că finanțele publice au încurajat războaiele civile, deoarece diferite grupuri se luptă pentru controlul resurselor publice. În unele părți ale lumii, guvernele se concentrează pe anumite domenii și neglijează altele, provocând astfel dezechilibre regionale masive, iar unii cetățeni se simt lipsiți. De exemplu, în Rwanda, comunitatea minoritară a simțit că guvernul le-a lăsat în urmă în proiecte de dezvoltare și a luat arme pentru a lupta pentru drepturile lor. Acest lucru a condus la un genocid sângeros care a lăsat peste două milioane de morți.
