Economia de comandă se referă la activitatea economică controlată de o autoritate centrală, iar mijloacele de producție sunt publice. O economie de comandă prezintă guvernul în toate deciziile financiare și implementarea într-o țară. Unele țări cu acest tip de economie includ statele comuniste din Cuba și Coreea de Nord. China a fost un campion cheie al economiei, dar de atunci a adoptat o economie mixtă.
Prezentare generală
O economie de comandă cunoscută și sub numele de economie planificată, guvernul decide asupra activităților economice ale țării în conformitate cu obiectivele sale sociale. Guvernul ia decizii cu privire la tipul de produse care urmează să fie produse și sumele corespunzătoare. Acest tip de economie este strâns asociat cu ideologiile comunismului și socialismului, unde mijloacele de producție sunt deținute în comun. A fost popularizată în primul rând de fosta Uniune Sovietică, iar slăbiciunile sale inerente au condus la prăbușirea comunismului în aceste țări.
Caracteristicile unei economii de comandă
Într-o economie de comandă, guvernul elaborează un plan economic pentru diferite sectoare din economia unei țări. Planul precizează toate activitățile economice care trebuie puse în aplicare, în special într-o perioadă de cinci ani. Guvernul face toate deciziile de producție. În acest tip de economie, guvernul este văzut ca reprezentând societatea și, prin urmare, decide ce vrea poporul. Autoritatea centrală stabilește cota pentru cantitatea care urmează să fie produsă.
Guvernul într-o economie de comandă alocă resursele naturale întreprinderilor în scopuri de producție. Această metodă permite alocarea eficientă a resurselor, astfel încât deșeurile și șomajul să fie reduse la minimum. De asemenea, guvernul stabilește prețurile și direcționează distribuția bunurilor produse. Într-o economie planificată, rațiile sunt alocate direct, iar guvernul decide cu privire la valoarea veniturilor care urmează să fie investite sau consumate.
Guvernul este responsabil pentru majoritatea sau pentru toate întreprinderile de producție. Companiile cu capital privat sunt supuse regulilor și reglementărilor economice ale statului. Guvernul menține un monopol în sectoarele critice ale economiei, cum ar fi finanțele. Concurența între industrii este aproape inexistentă, deoarece mijloacele de producție sunt determinate la nivel central.
Avantajele unei economii de comandă
Potrivit susținătorilor economiei de comandă, guvernul este capabil să controleze și să depășească eșecul pieței și să creeze o societate care să maximizeze bunăstarea socială, spre deosebire de maximizarea profiturilor, așa cum este evident într-un stat capitalist. O economie planificată descurajează abuzul de putere monopol, deoarece prețurile sunt determinate la nivel central.
Un guvern care folosește acest sistem este mai bine pregătit pentru a transforma societatea în binele națiunii. Profiturile sunt controlate astfel încât o sumă semnificativă să fie direcționată către guvern pentru a pune în aplicare obiectivele societății. Guvernul poate distribui bogăția și poate depăși inegalitățile.
Există rate scăzute ale șomajului într-o economie de comandă, deoarece munca este controlată. O economie de comandă permite mobilizarea la scară largă și rapidă a resurselor. Acest avantaj este deosebit de important în situațiile de urgență.
Dezavantaje ale unei economii de comandă
O economie planificată a fost criticată pentru diverse neajunsuri, deoarece facilitează creșterea pieței negre. Întrucât consumatorii sunt prezentați doar cu produse aprobate de guvern, piața neagră apare ca o opțiune de acces la alte bunuri și servicii. Acest tip de economie nu respectă preferințele oamenilor și poate produce bunuri care sunt bunuri inferioare sau nedorite. O economie de comandă limitează libertatea oamenilor și amenință democrația. Acest tip de economie descurajează succesul personal, deoarece nici un individ nu poate acumula avere. O economie planificată împiedică inovația, deoarece întreprinderile respectă doar legi și reglementări hotărâte și nu iau decizii independente.
