Organizația de cooperare islamică (OIC) a fost înființată în 1969 și are membri 57 care sunt membri, reprezentând o populație de peste 1.6 miliarde de persoane, ca de la 2008. OIC se identifică drept "vocea colectivă a lumii musulmane", al cărei scop principal este protejarea și conservarea intereselor lumii musulmane în spiritul încurajării păcii și armoniei la nivel internațional. OIC deține delegații permanente în Uniunea Europeană și în Organizația Națiunilor Unite și are trei limbi oficiale, engleza, araba și franceza.
Care este Organizația Cooperării Islamice?
Istorie
Ideea unei comunități musulmane datează din secolul 19, când mai mulți musulmani au dorit să formeze umma (comunitate) pentru a-și servi interesele economice, sociale și politice comune. După căderea Califatului și a Imperiului Otoman după primul război mondial, a fost lăsat un vid pentru o instituție pan-islamică. Înființarea Organizației Conferinței Islamice a fost determinată de incendiul al-Aqsa din 1972 înainte ca numele să se schimbe în Organizația Cooperării Islamice. În septembrie 25th, 1969, conducătorii statelor musulmane s-au adunat la Rabat, Maroc pentru a forma OIC.
Obiectivele organizației
În conformitate cu statutul organizației, scopul principal al OIC este păstrarea valorilor sociale și economice ale islamului. De asemenea, organizația își propune să promoveze solidaritatea între statele sale membre, să intensifice cooperarea în aspectele culturale, științifice, politice, sociale și economice. Emblema OIC cuprinde trei elemente principale care reflectă viziunea organizației, astfel cum este inclusă în noua Cartă. Cele trei elemente includ Crescent, Globul și Kaaba. În august 5, 1990, aproximativ 45 de la miniștrii de externe ai organizației, a ratificat Declarația de la Cairo privind drepturile omului în Islam, care urma să servească drept ghid pentru statele membre în ceea ce privește drepturile omului și legătura lor cu legea coranică și șaria. Organizația de Cooperare Islamică a efectuat o revizuire formală a statutului în luna iunie a 2008. Carta revizuită a promovat libertățile fundamentale, buna guvernare și drepturile omului în toate statele membre ale OIC. Carta revizuită nu include nici o referire la Declarația de la Cairo privind drepturile omului în Islam. Cu toate acestea, OIC a optat pentru aprobarea Legii Internaționale împreună cu Declarația Universală a Drepturilor Omului în Carta revizuită.
Numele noului organizație și refugiații
În timpul reuniunii 38th a Consiliului Miniștrilor Afacerilor Externe (CFM), care a avut loc în iunie 28th, 2011 din Astana, Kazahstan, OIC și-a schimbat numele în Organizația de Cooperare Islamică din cadrul Organizației Conferinței Islamice. Organizația și-a schimbat și logo-ul. UNHCR estimează că aproximativ zece milioane de refugiați 18 au fost găzduiți de țările OIC până la sfârșitul anului 2010. Statele membre ale OIC au găzduit de atunci refugiați din diferite zone de conflict, inclusiv revolta actuală din Siria. OIC a abordat astfel de probleme în cadrul conferinței "Refugiați în lumea musulmană" care a avut loc la Ashgabat, Turkmenistan în mai 2012.
Statele membre ale organizației
OIC cuprinde membrii 57. Cu toate acestea, 56 din statele sale membre sunt, de asemenea, membre ale Națiunilor Unite. Un număr mare de state membre, în special cele din Africa de Vest, nu sunt neapărat printre țările majoritare musulmane, în ciuda faptului că au populații mari de musulmani. Mai multe țări precum Rusia și Thailanda, care au populații musulmane semnificative, sunt state observatoare, în timp ce unele țări precum Etiopia și India nu sunt membre. Africa are cel mai mare număr de state membre din OIC cu aproximativ națiuni 27. Asia se află pe locul doi cu statele membre 25, urmată de Europa cu trei state membre și America de Sud cu două state membre.
Care este Organizația Cooperării Islamice?
Numele țării membre | Anul Înregistrat |
---|---|
Afganistan | 1969 |
Albania | 1992 |
Algeria | 1969 |
Azerbaidjan | 1991 |
Bahrain | 1970 |
Bangladesh | 1974 |
benin | 1982 |
Brunei | 1984 |
Burkina Faso | 1975 |
Camerun | 1975 |
Ciad | 1969 |
Comore | 1976 |
Djibouti | 1978 |
Egipt | 1969 |
Gabon | 1974 |
Guineea | 1969 |
Guineea-Bissau | 1974 |
guyana | 1998 |
Indonezia | 1969 |
Iran | 1969 |
Irak | 1976 |
coasta de Fildes | 2001 |
Iordania | 1969 |
Kazahstan | 1995 |
Kuweit | 1969 |
Kârgâzstan | 1992 |
Liban | 1969 |
Libia | 1969 |
Malaezia | 1969 |
Maldive | 1976 |
mali | 1969 |
mauritania | 1969 |
Maroc | 1969 |
Mozambic | 1992 |
Niger | 1969 |
Nigeria | 1986 |
Oman | 1970 |
Pakistan | 1969 |
Palestina | 1969 |
Qatar | 1970 |
Arabia Saudită | 1969 |
Senegal | 1969 |
Sierra Leone | 1972 |
Somalia | 1969 |
sudan | 1969 |
Surinam | 1996 |
Siria | 1970 |
Tadjikistan | 1992 |
Gambia | 1974 |
Togo | 1997 |
Tunisia | 1969 |
Curcan | 1969 |
turkmenistan | 1992 |
Uganada | 1974 |
Emiratele Arabe Unite | 1971 |
Uzbekistan | 1995 |
Yemenul | 1969 |