Ce Este Teledetecția În Geografie?

Autor: | Ultima Actualizare:

Teledetecția este procesul de obținere a detaliilor despre un obiect fără observație fizică la fața locului folosind satelit sau aeronavă. Senzorii de la distanță sunt montați pe aeronavă sau pe sateliți pentru a colecta date prin detectarea energiei reflectate de pe Pământ. Teledetecția a fost benefică pentru oamenii de știință care au nevoie constantă de date, deoarece se referă la pământ, ocean și atmosferă.

Istoria teledetecției Technoloy

Disciplina de teledetecție a suferit mai multe progrese în ultimii ani, deoarece domeniul fotografiei și inovația aeronavelor au facilitat dezvoltarea disciplinei. Numai până când 1960 nu a fost adoptat termenul de teledetecție. Înainte de aceasta, termenul de fotografie aeriană era termenul obișnuit folosit. Fotografiile aeriene au prezentat în acel moment imagini alb-negru și tehnologii și metode noi care au promovat imagini grafice mai detaliate. Tehnologia informatică a permis în continuare o formă digitală de imagini. În timpul sateliților 1960 și 1970, sateliții au fost favorizați de avioane de către țări precum SUA și Rusia, deoarece ar putea efectua monitorizarea în mod regulat. Sistemul a permis oamenilor de știință să adune date din locuri care nu ar putea fi vizibile sau vizitate.

Prezentare generală a teledetecției

Teledetecția poate fi efectuată fie de către senzori de la distanță pasivi sau activi. Senzorii pasivi adună radiații de la stimuli externi. Ei răspund energiei reflectate de pe suprafața Pământului. Principala sursă de energie bazată pe senzorii pasivi este reflectată de lumina soarelui. Radiometrele, infraroșia și fotografia de film sunt exemple de senzori pasivi de la distanță. Senzorii activi, pe de altă parte, depind de stimulii interni pentru colectarea datelor. Acestea reflectă energia în zona respectivă și, după detectare, măsoară energia reflectată din regiune. Exemple de astfel de senzori includ Lidar, care proiectează lumină laser pentru a măsura distanța până la o țintă. Unul dintre cei mai notabili sateliți care au permis teledetecția este Landsat, un proiect conceput în SUA. De la lansarea sa, au fost achiziționate milioane de imagini cu beneficii importante pentru guverne, organizații științifice și companii.

Aplicații de teledetecție în geografie

Teledetecția ajută oamenii să obțină informații despre Pământ. Prin urmare, este esențială evaluarea pericolelor, precum și monitorizarea degradării și conservării terenurilor. Sistemul urmărește vremea sălbatică, de la inundații, cutremure, până la uragane, iar datele colectate pot fi interpretate pentru a analiza distrugerea cauzată de dezastrele naturale. Aceste date pot fi folosite pentru a formula strategii care urmează să fie implementate înainte și după dezastre. Deoarece sistemul poate accesa zone inaccesibile oamenilor, acesta poate monitoriza impactul defrișărilor asupra regiunilor semnificative (inclusiv bazinul Amazonului) și poate, de asemenea, să descrie zonele care necesită protecție. Sistemul este deosebit de esențial pentru monitorizarea mediului și pentru gestionarea resurselor naturale și analizează impactul uman asupra mediului. Teledetecția este, de asemenea, utilă în oceanografie, deoarece urmărește circulația oceanelor, temperatura și înălțimile valurilor pentru a înțelege mai bine resursele oceanice. Sistemul este utilizat în geologie și explorare minerală, silvicultură și agricultură.

Limitările teledetecției

Rezoluția imaginilor produse de sateliți poate fi prea grosieră pentru a identifica zonele contrastante mici și pentru a efectua o cartografie detaliată. Procesul de analiză a datelor colectate este complicat și cost-intensiv, iar incertitudinea de măsurare este adesea mare. Costurile de funcționare a unui sistem de teledetecție pot fi costisitoare, în special pentru țările mici și în curs de dezvoltare cu finanțe necorespunzătoare, lacune tehnologice și lipsa personalului instruit.