În urma unui dezastru nuclear cataclismic, animalele ucrainene au fost capabile să demonstreze modul în care ar putea supraviețui, să-și reproducă și să-și restabilească dominația pierdută, cu condiția ca nici o prezență a omenirii să nu fie pe cale să-și facă drumul.
Dezastrul de la Cernobîl
Treizeci de ani în urmă, în aprilie 26, 1986, a avut loc cea mai mare eliberare accidentală de radiații în întreaga istorie a energiei nucleare. Evenimentul sa întâmplat în Cernobîl, un teritoriu al Ucrainei, care a fost apoi parte a Uniunii Sovietice. Imediat după incidentul nuclear, evacuarea tuturor locuitorilor din regiune a început pe o rază de 30 kilometri de epicentrul exploziei 4 a reactorului. Vânturile predominante din nord-vest au mutat mase mari de aer poluat în direcția Belarus, Rusia și dincolo de regiunile din Europa de Nord. Trei decenii au trecut de atunci și subiectul studiilor științifice acoperă încă doi factori principali: efectul poluării radioactive extreme asupra vastului teritoriu natural (o întindere 2,800-kilometru pătrat) și absența populației umane în zonele afectate. Nivelul de radiații în părți ale regiunii afectate este de la 10 la 30 ori mai mare decât normele acceptabile.
Abandonul uman
Pentru toți cei care au părăsit CEZ (Zona de evacuare de la Cernobîl) prin ordin al autorităților, au fost oferite apartamente libere în marile orașe ale Ucrainei, precum și compensații monetare. Cu toate acestea, mulți nu au putut să se adapteze la viața orașului și, în curând, s-au întors la locurile lor respective. În afară de persoanele strămutate, CEZ este vizitat în mod constant de către turiști, stalkeri și cercetători independenți. Anunțurile sunt trimise peste tot spunând despre pericolul de a rămâne în zona contaminată, iar pictograma radiației galben-negru este cel mai frecvent simbol pe care ochii umani îl vor întâlni în zonă.
A reveni la natură
Oamenii de știință din Marea Britanie au instalat camere pe copaci și au echipat locul cu surse de miros atrăgătoare pentru animale. Pentru a evita erorile atunci când aceleași animale vizitează punctele fierbinți, distanța camerelor de la celălalt a fost de cel puțin 3 kilometri. În plus față de imaginile numeroșilor locuitori ai faunei de la Cernobîl, publicată în jurnalul Frontiere în Ecologie și Mediu, oamenii de știință au prelevat probe de sol, au urmărit căile de călătorie ale animalelor pe traseu și au luat probe de deșeuri animale.
Ce sălbăticie se dezvoltă astăzi la Cernobîl?
Din nefericire, zona Cernobîl a devenit una dintre cele mai mari rezerve naturale ale Europei. Cel mai grav accident nuclear a fost mai puțin dăunător ecosistemelor naturale decât omul? Probabil că, având în vedere pădurile și luncile pitorești, aici se găsesc mistreți, lupi, elci, urși, râși, vultur cu coadă albă și multe specii de cerbi. Oamenii de știință din Marea Britanie au instalat camere pe copaci și au echipat locul cu surse de miros atrăgătoare pentru animale. Pentru a evita erorile atunci când aceleași animale vizitează punctele fierbinți, distanța dintre camerele de luat vederi unul față de celălalt a fost stabilită la cel puțin 3 kilometri. În plus față de fotografiile a numeroși locuitori ai faunei de la Cernobîl publicată în jurnal Frontiere în ecologie și mediu, oamenii de știință au luat mostre de sol, au urmărit căile de călătorie ale animalelor pe traseu și au luat sonde de produse reziduale ale animalelor. Un experiment îndrăzneț a fost stabilit în anii care au urmat dezastrului, când zona a adus mai mulți indivizi ai calului lui Przewalski și până când aceste artiodactiluri erau amenințate cu anihilarea. În mod surprinzător, până la sfârșitul lui 2015, pe baza imaginilor și a modelelor de urmărire, oamenii de știință au reușit să tragă concluziile a aproximativ o sută dintre acești cai aproape extinși care păsau pe pajiștile bogate ale Cernobîlului.
Amenințări radioactive în desfășurare
Treizeci de ani nu este doar reperul tragediei, ci marchează și jumătate din perioada de valabilitate a elementului radioactiv Cesium 137, unul dintre principalii poluanți după dezastru. Următoarele sute de ani, zonele Cernobîlului vor rămâne abandonate, unde îndepărtarea consecințelor accidentului se va face de către lucrătorii în schimburi și în conformitate cu toate reglementările privind securitatea radiațiilor. Hărțile arată că nivelurile de contaminare în CEZ depind de locul unde Plutoniul și Cesiul au atins suprafața pământului.
