Economia Coreei de Nord este planificată la nivel central, deși s-au înregistrat mici modificări de la 2015. S-au raportat că Coreea de Nord a avut imense reforme economice, mai ales după ce Kim Jong-un a preluat conducerea în 2012. Odată cu prăbușirea Uniunii Sovietice între 1989 și 1991, ea a văzut că principala sursă de sprijin pentru Coreea de Nord a dispărut, iar țara a trebuit să își realineze politica economică externă. Astfel de politici economice au inclus un schimb economic intens cu Coreea de Sud. China este un partener comercial important cu Coreea de Nord. După Războiul Coreean până la 1970, PIB-ul județean pe cap de locuitor era egal cu cel al Coreei de Sud, dar în 1990 și în secolul 21st, PIB-ul pe cap de locuitor a fost mai mic decât $ 2,000.
Privire de ansamblu asupra economiei din Coreea de Nord
Coreea de Nord are un PIB de miliarde de dolari 40, iar PIB-ul nominal este clasat pe 125th și 96th de către PPP în lume. În 2014 a avut o rată de creștere estimată a PIB-ului de 1.0% și PIB pe cap de locuitor de $ 1800 ca de la 2011. Sectorul minier și industria are cea mai mare contribuție la PIB la 34.4%, servicii la 31.3% și agricultură și pescuit la 21.8%. Construcția și utilitățile contribuie cu 8.2% și, respectiv, 4.3% din 2014. În 2008, forța de muncă a fost estimată la milioane de 12.6 după ocupație. 35% a fost agricultura, în timp ce alte 65% a fost industria și serviciile. Moneda utilizată în țară este câștigată în Coreea de Nord. Rata șomajului la nivelul ocupării forței de muncă este de la 4.10% la 74.2% de la 2014. Coreea de Nord generează venituri estimate de $ 2.88 miliarde și suportă cheltuieli de aproximativ $ 2.98 miliarde. Datoria externă brută este de $ 20 miliarde.
Industrii principale din Coreea de Nord
Principalele industrii din Coreea de Nord sunt după cum urmează; Produsele militare, prelucrarea produselor alimentare, metalurgie, textile, minerit de cărbune, magnezită, minereu de fier, cupru, zinc, calcar, plumb, grafit și metale prețioase. Aceste industrii sunt principalii contribuabili la PIB-ul țării.
Exportatorii de top și partenerii de export din Coreea de Nord
În 2012, Coreea de Nord a exportat mărfuri în valoare de $ 3.954 miliarde. Principalele produse sunt mineralele, fabricarea (inclusiv armamentul), produsele metalurgice, produsele agricole și pescărești, textilele, minereul de fier, cărbunele, grafitul, calcarul, zincul, plumbul și cuprul. Partenerii principali de export către Coreea de Nord sunt China cumpărând 63% din exporturile totale, iar Coreea de Sud cumpără 27% din totalul exporturilor.
Importurile de top și importul de parteneri din Coreea de Nord
În 2012 sa estimat că Coreea de Nord a cheltuit miliarde de dolari pe importuri. Bunurile importate includ petrol, ulei de gătit, textile, mașini și echipamente și cereale. Parteneri importanți importanți sunt China și Coreea de Sud cu un total de 4.83% și respectiv 68.0%.
Provocări pentru economia din Coreea de Nord
La fel ca oricare altă economie a țării, Coreea de Nord se confruntă, de asemenea, cu provocări. Depășirea pe scară largă a resurselor militare limitate necesită investiții și consumul civililor. În mod similar, stocul de capital industrial este aproape fără reparații din cauza anilor, lipsa de piese de schimb, lipsa investițiilor și întreținerea necorespunzătoare. Deficitul de alimente este, de asemenea, o altă provocare majoră cauzată de absența terenului arabil, calitatea slabă a solului, fertilizarea insuficientă, practicile agricole colective și lipsa persistentă a mijloacelor agricole și a inputurilor agricole.
Perspective de viitor
Țara a făcut numeroase schimbări orientate spre reforme în sectoarele economice din țară. Acestea includ asocieri în participațiune cu alte țări vecine precum China și Coreea de Sud și oferind mai mult spațiu întreprinderilor private. Utilizarea prețurilor și a profitabilității ca factori directoare și, de asemenea, obținerea unui sprijin financiar din partea instituțiilor internaționale pentru a contribui la creșterea productivității în agricultură, la refacerea infrastructurii, la importul tehnologiilor moderne de producție industrială și la creșterea aprovizionării cu energie.
