Care este produsul național brut?
Venitul și producția națională în economie pot fi măsurate în mai multe moduri. Măsurătorile sunt utilizate pentru estimarea activităților economice totale ale unei țări. Măsurătorile comune includ produsul intern brut (PIB), produsul național brut (PNB) și venitul național net (NNI). Aceste măsurători se concentrează pe cantitatea de produse și servicii pe care o națiune le produce. PNB este suma produselor și serviciilor generate de o țară sau regiune anual de munca și proprietatea cetățenilor. PNB este suma totală a PIB-ului și a tuturor veniturilor generate de persoanele din investiții străine, minus veniturile obținute pe plan intern de rezidenții străini. Cu toate acestea, PNB sa confruntat cu critici, deoarece ia în considerare efectele de epuizare a mediului și a resurselor. O nouă abordare care ia în considerare aceste omisiuni cunoscute sub denumirea de produs național verde a fost inventată.
Critica produsului național brut
Valabilitatea PNB în ceea ce privește măsurarea bunăstării a fost pusă sub semnul întrebării de către organismele economiști, ecologiști și alte experți. PNB ca măsură a economiei naționale este considerată o măsură deficitară a bunăstării economice pe termen lung într-o lume bazată pe resurse. PNB include mediul înconjurător pe partea greșită a bilanțului, sugerând că atât poluarea mediului, cât și curățarea mediului sunt sănătoase pentru economie, dacă sunt realizate la aceeași rată. PNB compensează, de asemenea, cheltuielile care permit unei națiuni să rămână în același loc, oferindu-i nici un indiciu despre faptul dacă progresează sau nu. Prin urmare, necesitatea de a lua în considerare degradarea mediului și epuizarea resurselor necesită necesitatea unei treceri de la PNB tradiționale la o evaluare mai eficace a produsului național care să țină cont de efectele asupra mediului.
Prezentare generală a produsului național verde
Produsul național verde își propune să aloce degradarea ecologică omisă și epuizarea resurselor în calculul produsului național brut. Produsul național verde indică dacă activitățile implicate în procesul de producție beneficiază sau dăunează economiei și bunăstării. Ea se învârte în jurul factorilor sociali și economici care au fost puncte de focalizare pentru multe mișcări verzi. Produsul național verde este diferit de tradiționalul PNB, deoarece se adresează atât sustenabilității, cât și bunăstării planetei și a locuitorilor săi. Astfel, aspectul contabilității verzi a câștigat o atenție considerabilă în ultimii ani în întreaga lume.
Dezvoltarea produsului național verde
Oamenii de știință și economiștii pentru o lungă perioadă de timp au observat că extinderea unei economii este în mod inevitabil limitată de rata tot mai mare de epuizare a resurselor naturale. Această observație a dus la interogarea PNB ca măsură de creștere. Invenția privind măsurarea bunăstării economice (MEW) în 1973 de William D Nordhaus și James Tobin a indicat că națiunile care își epuizează stocurile nu sunt la fel de bine cum a fost sugerat de venitul național. Cu toate acestea, MEW nu a reușit să includă epuizarea resurselor naturale. În 1989, John și Clifford Cobb au creat Indexul de bunăstare economică durabilă (ISEW) pentru a înlocui PNB defectuos, ținând cont de costurile care nu sunt durabile. În 1995, indicatorul real de progres (GPI) a fost creat de Progresul de redefinire ca o alternativă la PNB. GPI a permis factorilor de decizie să măsoare bunăstarea cetățenilor din punct de vedere economic și social. GPI poate evalua ajustarea în ceea ce privește repartiția mediului, distribuția veniturilor, lucrările la domiciliu și durata de viață a unui consumator. În SUA, Biroul de Analiză Economică (BEA) a inițiat lucrări de creare a contabilității verzi în 1992. BEA a început prin măsurarea mărfurilor, cum ar fi cărbunele, și a făcut prima publicare în 1994. Cu toate acestea, activitatea sa a fost suspendată în cadrul 1995 de către Congres, pentru ca aceasta să poată obține revizuirea constatărilor sale din evaluarea externă
