La sfârșitul 1970, dinastia Pahlavi a fost răsturnată și înlocuită de o nouă Republică Islamică Iran. Revoluția a fost în mare parte non-violentă, deși au existat incidente de luptă armată.
Influențe occidentale și seculare asupra societății iraniene înainte de revoluție
Înainte de revoluție, Iranul era condus de o monarhie condusă de Mohammad Reza Shah Pahlavi. Șahul a fost susținut puternic de SUA și a promovat occidentalizarea pe care mulți iranieni credeau că îi diluează cultura și valorile indigene. Separarea sexelor, care fusese o practică tradițională, a fost interzisă. Femeile din această perioadă purtau haine vestimentare în locul hijabului și puteau acum să meargă la școală, să voteze și să lucreze. Noile drepturi pentru femei au fost îmbrățișate de societatea de elită, în timp ce Islamul Puritanii l-au considerat secularizare. A fost adoptată o abordare mai seculară a religiei, în care minoritățile religioase ar putea deține funcții.
Nemulțumirea dinastiei Pahlavi
Datorită reformelor economice ale șahului, Iranul sa urcat în rânduri ca o economie industrială formidabilă la nivel global. De la sfârșitul lui 1970, economia a stagnat și inflația a dus la un cost mai ridicat de trai. Iranienii din toată țara erau nemulțumiți de regim și au considerat-o că au eșuat în promisiunea economică asociată cu corupția și incompetența dintre funcționarii publici.
Regimul lui Mohammad Reza Shah Pahlavi a fost foarte opresiv și a folosit SAVAK, care a fost poliția secretă pregătită de americani, pentru uciderea în masă, tortura și întemnițarea celor împotriva guvernului său. Ideologia șahului potrivit căreia occidentalizarea a fost instrumentul pentru progresul Iranului a fost văzută ca fiind nereușită, iar iranienii au simțit că ar trebui să se întoarcă la islam.
Student, stânga și conservator Shia sentimente împotriva guvernului șahului
Guvernul a fost puternic opus de musulmanii conservatori din Shia, condusi de Ayatollah Khomeini. Argumentul lor împotriva guvernului a avut o abordare culturală și religioasă. Shiții conservatori au acuzat șahul de distrugerea islamului prin popularizarea valorilor occidentale.
Studenții musulmani iranieni, care au fost expuși ideilor lui Ayatollah Khomeini, au început din ce în ce mai mult să susțină ideea unui stat islamic. Grupurile islamiste de stânga au încurajat folosirea luptei armate ca mijloc de răsturnare a regimului șahului.
Stabilirea revoluției în mișcare
Primele 1970-uri au adus cu ea inflație în economia iraniană, iar șahul a fost criticat pentru extravaganța sa, în timp ce majoritatea iranienilor sufereau în sărăcie. Guvernul șahului a suprimat orice formă de rezistență și a exilat pe Ayatollah Khomeini. Cu toate acestea, până la începutul lui 1977, ideologiile lui Khomeini au început să se răspândească în Iran prin intermediul unor casete audio contrabandice. Khomeini a cerut greve, refuzul de a plăti impozite, boicoturi și chiar martiriul pentru religia islamică. Moartea fiului lui Khomeini în 1977, care a fost acuzată de SAVAK, a sporit popularizarea lui Khomeini. Organizații care s-au opus guvernului s-au ridicat și în Iran, care au încurajat rezistența deschisă.
Evenimente majore ale Revoluției
Demonstrațiile au început în ianuarie 1978 cu studenți religioși care protestează împotriva unui articol defăimător, criticat împotriva lui Khomeini, publicat de un ziar Teheran. Mulți studenți au fost uciși de guvern, care au declanșat proteste la nivel național concentrate în instituții religioase. Protestele au urcat după perioada de doliu obișnuit al 40 în obiceiurile șiite pentru studenți. Instituțiile văzute ca occidentale, cum ar fi cinematografele și barurile, au fost distruse la sol. Moartea în timpul protestelor a servit la alimentarea mai multor demonstrații. Șahul a încercat să instituie reforme pentru a diminua protestele, dar în cele din urmă a fugit Iranul în ianuarie 16, 1979. Khomeini sa întors în Iran în februarie în 1979.
Rezultate
Un referendum a avut loc în aprilie al lui 1979, iar iranienii au votat în mod covârșitor pentru a înființa o republică islamică. O nouă constituție a fost adoptată, iar Ayatollah Khomeini a devenit liderul suprem al Republicii Iran.
Interpretările globale față de cele interne ale Revoluției
Revoluția iraniană a șocat lumea, deoarece nu a fost cauzată de probleme economice, ci de reforma culturală. Criza economică a fost, până în acest moment, principala cauză a revoluțiilor, iar Iranul se bucura de o prosperitate economică relativă. Iranienii au privit revoluția ca singura modalitate de a bloca influența occidentală în țara lor.
Consecință
O regulă conservatoare în Iran a fost pusă în aplicare, iar foști naționaliști, elite și revoluționari de stânga au fost marginalizați în noul regim. Codurile de îmbrăcăminte stricte au fost implementate și aplicate riguros. Irakul sa simțit amenințat de Iran și, pentru a evita posibilitatea unei revoluții Shia în Irak, țara a invadat Iranul în 1980, un război care a durat opt ani. Războiul a dus la unirea iranienilor cu forțele Irakului sprijinite de SUA.
Geopolitica Iranului în urma Revoluției și azi
Domnia lui Homeini ca lider spiritual spiritual sa încheiat cu 1989 cu moartea sa și a fost urmat de Hojatoleslam Seyed Ali Khamenei, care a fost președinte din august al lui 1981. Khamenei a condus un val de puristi revoluționari care credeau ferm în neconcluderea ideilor revoluționare. Gărzile revoluționare din Iran au devenit statutul de forță politică și economică. Sancțiunile aplicate Iranului de către SUA din ce în ce mai izolate Iran, situație care poate fi văzută astăzi. În timp ce economia Iranului rămâne în mare parte dependentă de petrol, mulți iranieni sunt nemulțumiți de inflația percepută și corupția din guvern. Iranul rămâne un stat islamic până în prezent.
