Descriere fizică și miros
Cu cea mai mare floare din lume și un miros neplăcut de carne putredă, Rafflesia arnoldii, cunoscută și sub denumirea de "floare de cadavre", este unică în orice mod posibil. Această plantă este un parazit complet lipsit de rădăcini, tulpini și frunze de orice fel, dar trăiește atașat la planta gazdă cu flori vizibile pe suprafața plantei gazdă ca singura dovadă a existenței Rafflesia. Corpul principal al plantei, constând din fire de țesut de țesut, este complet încorporat în țesuturile gazdei. Florile sunt produse din muguri mari care sunt de aproximativ 30 centimetri lățime, iar florile în sine sunt la fel de mari ca și picioarele 3 în diametru. Cele cinci flori lobate sunt de culoare maroniu roșcat cu pete albe. Lobii florii par a ieși din baza unei pahare ca o structură care găzduiește o coloană cilindrică cu un disc. Florile ar putea fi fie de sex masculin, fie de sex feminin, cu anterele sau stilurile care cresc sub disc.
Reproducere și ciclul de viață
Când sunteți gata să reproduceți, Rafflesia generează muguri de culoare maro sau magenta, care se dezvoltă pe o perioadă de un an într-o mărime mare în formă de varză și în final înflorește pentru a forma floarea gigantică. Tipul murdar, de carne putred de miros al floarei atrage carrion hrănire muste ca cele care aparțin genelor Lucilia alerg Sarcophaga. Deși muștele nu primesc nici un beneficiu din floare, atunci când stau pe floare, atrase de mirosul său, polenul aderă la spatele lor. Când aceste muște se deplasează la o floare de sex feminin, ei depozitează polenul pe aceste flori, permițând fertilizarea să aibă loc. Fructele produse sunt mici și cărnoase cu mii de semințe. Aceste fructe sunt consumate de păstăi de copaci, care apoi ajută la dispersarea semințelor plantei. Din moment ce Rafflesia este o plantă unisexuală și rară în ceea ce privește apariția, există șanse foarte rare ca o muște care se așeză pe o floare de sex masculin și poartă polen din această floare să se așeze pe o floare de sex feminin pentru a transfera polenul la femeie pentru fertilizare.
Distribuție și gamă
Deoarece Rafflesia floare durează doar câteva zile, doar câteva persoane norocoase pot prinde o privire asupra acestei flori. Există două soiuri de Rafflesia arnoldii găsite în sălbăticie, ambele endemice în Indonezia. R. arnoldii var. Arnoldi se găsește în insulele indoneziene Borneo și Sumatra. R. arnoldii var. atjehensis se găsește în nordul Sumatrei care diferă de fostul soi în lipsa unei părți a ramenului în coloana sa centrală.
Amenințări și conservare
În prezent, Rafflesia arnoldii este considerată ca fiind una dintre cele mai amenințate specii de plante de pe pământ. Unele specii de Rafflesia, ca Rafflesia magnifica, sunt chiar clasificate drept "critic amenințate" de Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii (IUCN). Gama mică de distribuție a acestei specii și distrugerea habitatului Rafflesia sunt cei doi factori principali care conduc aceste specii la dispariție. Deși ecologiștii au încercat să crească Rafflesia în medii controlate și protejate, aceste eforturi au fost în mare parte nereușite. Unele proprietăți private din Indonezia au Rafflesia crescând în limitele proprietății. Proprietarii acestor proprietăți au fost încurajați de guvern să salveze florile și să le expună publicului, permițând taxe pentru vizionare.
Semnificația culturală
De ani de zile Rafflesia a fascinat oamenii prin dimensiunea lor gigantică și mirosul oribil. Deoarece observarea acestei flori este rară, deoarece floarea rămâne doar câteva zile după înflorire, mulți exploratori, botanici și turisti curioși s-au angajat în expediții lungi pentru a prinde o privire asupra acestei flori. Rafflesia arnoldii este considerată a fi una dintre florile naționale din Indonezia. Un model de ceară al florii a fost, de asemenea, expus la Royal Botanic Gardens de la Kew.
