Patrimoniul Mondial UNESCO În Libia

Țara Libiei este o țară situată în Africa de Nord și este mărginită de Marea Mediterană de-a lungul coastei sale nordice, în timp ce restul țării este acoperit în esență de vastul deșert Sahara. Libia a fost cunoscută ca locuită încă de la 8,000 BC și a fost condusă de mai multe grupuri de fenicieni, romani, egipteni, vandali, otomani și italieni și alții. Libia are în prezent cinci situri diferite ale Patrimoniului Mondial UNESCO, toate fiind desemnate în 1980.

Unele dintre site-urile Patrimoniului Mondial UNESCO din Libia

Catedrala Arheologică Cirenă

Site-ul Arheologic Cyrene a fost desemnat ca un sit al Patrimoniului Mondial UNESCO în 1982 și este situat în districtul Ghebel Akhdar, în partea de nord-est a țării, situat chiar lângă Marea Mediterană. Site-ul Cyrene a fost inițial o colonie pentru grecii de pe insula Thera, acum cunoscută sub numele de Santorini, care a fost înființată în jurul 630 BC. Orașul a schimbat mâinile de la controlul grec la roman în 96 BC, când ultimul rege grec Cirenean Ptolemeu Apion (de la 150 la 96 BC) a părăsit orașul Republicii Române (509-27 BC) în voința sa. Orașul a fost unul dintre orașele importante din vechea lume elenă și a fost o mare capitală până la 365 AD, când un cutremur mare a lovit faptul că orașul nu sa recuperat niciodată de la un cutremur anterior care sa întâmplat înainte de 262 AD. Astăzi, ruinele orașului, o dată mare, au servit pentru a ajuta arheologii să afle despre cât de greci și romani străluți au trăit, au construit și au integrat în Africa de Nord.

Situl arheologic Leptis Magna

Site-ul arheologic Leptis Magna a fost desemnat ca un sit al Patrimoniului Mondial UNESCO în 1982 și este situat în districtul Khoms, în nord-vestul țării, stând aproape de Marea Mediterană. Orașul Leptis Magna a fost inițial fondat de cartaginezi la un moment dat în secolul al X-lea î.Hr., deși nu se cunoaște prea multe despre perioada timpurie a orașului. În 7 BC, orașul a devenit parte a Republicii Române la sfârșitul celui de-al Treilea Război Punic (146-149 BC). Orașul a crescut la proeminență în timpul domniei împăratului roman Septimius Severus (146-145), deoarece acesta era orașul său natal. În 211, regele vandal Gaiseric (c. 439-389) a capturat orașul și ia demolat zidurile. În 477, generalul bizantin Flavius ​​Belisarius (c. 533-505) a recapturat orașul. Sub regulile bizantine, orașul a fost adesea atacat de triburile berberilor. Orașul a rămas în declin până la 565 când arabii au cucerit orașul și au fost complet uitați de secolul 647. Astăzi ruinele Leptis Magna au servit ca una dintre cele mai bine conservate ruine romane din regiunea mediteraneană pentru studierea romanilor.

Orașul vechi Ghadamès

Orașul vechi Ghadamès a fost desemnat ca un sit al Patrimoniului Mondial UNESCO în 1986 și este situat în districtul Nalut, în partea de nord-vest a țării, situat chiar lângă frontiera cu Libia, cu Tunisia și Algeria. Zona este considerată a fi una dintre cele mai vechi așezări pre-sahare, deoarece dovezile indică faptul că zona a fost stabilită de la un moment dat în mileniul al X-lea î.Hr. Așezarea era cunoscută de romani ca Cydamus, care a fost controlată de Garamantes până în jurul anului 4 î.Hr., când proconsulul român Lucius Corneliu Balbus cel Tânăr (c. 19 BC -?) A luat orașul pentru romani. O prezență militară permanentă a românilor nu a avut loc decât în ​​jurul lui 80 AD, dar după ce romanii au abandonat orașul complet în timpul crizei secolului al treilea (200-235). După aceasta, orașul a rămas fără importanță până în secolul al X-lea, când arabii musulmani au cucerit-o. Orașul a devenit o bază importantă în timpul comerțului trans-saharian până în secolul 284. Astăzi, orașul vechi Ghadamès servește ca un exemplu remarcabil de aspectul unei așezări tradiționale din arhitectura și aspectul său.

Amenințările actuale către siturile patrimoniului mondial UNESCO din Libia

Situl arheologic din Cirenia se confruntă cu un număr mare de amenințări la adresa poluării apelor de suprafață la locul de amplasare, la interferența locuințelor, a producției de plante și a pășunatului în apropierea și la fața locului. Site-ul a suferit de asemenea o distrugere deliberată. Toate acestea se datorează faptului că site-ul a avut o lipsă totală de gestionare și de guvernare din cauza consecințelor care rezultă din războiul civil libian din 2011, războiul civil în curs de desfășurare de la 2014 și localizarea acestuia în legătură cu aceste evenimente. Situl arheologic Leptis Magna a suferit de inundații la începutul lui 1990, însă aceste probleme au fost rezolvate în curând. În timpul războiului civil libian din 2011, au existat rapoarte că site-ul a fost folosit ca acoperire de către forțele pro-Gaddafi, dar acest lucru nu a fost niciodată confirmat. Orașul vechi din orașul Ghadamès este că, în zona 1990, zona a fost depopulată de locuitorii săi și de atunci au existat probleme legate de întreținere cu clădirile, deoarece nu sunt locuite și sunt predispuse la colaps.