Sisteme economice comparate definite
Sistemele economice comparative este studiul diferitelor tipuri de abordări economice. Analizează structura specifică în care este utilizată o abordare economică. În plus, sistemele economice comparative permit cercetătorilor să determine modul în care structura instituțională și principiile economice ale unei economii particulare colaborează pentru a crea rezultate. Prin utilizarea sistemelor economice comparative, cercetătorii sunt capabili să identifice asemănările, diferențele și problemele și soluțiile lor, pe care le au pentru anumite tipuri de economie. În esență, aceasta oferă o înțelegere reală a modului în care funcționează efectiv sistemele economice.
Tipurile de bază ale sistemelor economice
Economiștii au definit trei tipuri economice general acceptate, și anume tradiționale, de piață și de comandă. În sistemele economice tradiționale, denumite uneori economii în curs de dezvoltare, societățile produc bunuri economice în același mod ca și generațiile anterioare. De exemplu, un lucrător agricol de astăzi plantează și recoltează culturi în același mod ca și bunicii lor. Adesea, modul în care o persoană își câștigă existența este, de asemenea, aceeași ca și părinții și bunicii lor. În sistemele economice de piață, proprietatea privată duce la producția de bunuri și servicii. Oferta și cererea influențează creșterea economică și direcția. Cu alte cuvinte, cumpărătorii și vânzătorii influențează prețurile și tipul de producție economică. În sistemele economice de comandă, guvernul controlează producția de bunuri și servicii economice. În cadrul acestui sistem, oamenii nu sunt liberi să deschidă nici o afacere pe care o doresc, iar oferta și cererea sunt create și controlate de guvern. În unele cazuri, guvernul poate decide modul în care forța de muncă își va folosi abilitățile.
Istoria și dezvoltarea disciplinei
Această disciplină își are rădăcinile în Revoluția rusă a 1917 prin 1918, după care a fost ulterior studiată de Calvin B. Hoover, care a publicat concluziile sale Viața economică a Rusiei sovietice în 1931. Hoover a studiat economia Germaniei, unde a urmărit creșterea mișcării naziste și a publicat o altă carte intitulată Germania intră în cel de-al Treilea Reich. În timpul carierei sale, a studiat economiile din Suedia, Norvegia, Danemarca, Polonia, Franța, Australia, Italia și Cehoslovacia. Hoover este acceptat pe scară largă ca fondator al sistemelor economice comparative.
În epoca războiului rece după cel de-al doilea război mondial, sistemele economice comparative au început să se concentreze în mare parte pe comparațiile dintre piețele socialiste și capitaliste, precum și pe avantajele și dezavantajele fiecăruia. După 1989 și căderea comunismului, sistemele economice comparative au început să se concentreze asupra economiilor în tranziție dintre comunism și capitalism.
