Macroeconomia se referă la "imaginea de ansamblu" a întregii economii ca întreg, care este alcătuită din agregatul componentelor constituente, în locul firmelor sau piețelor individuale. Macroeconomia prognozează venitul național analizând factori cum ar fi produsul intern brut (PIB), ocuparea forței de muncă, deflația și inflația și poziția balanței de plăți. Se referă, de asemenea, la instrumentele de politică fiscală și monetară care reglementează dezvoltarea sau, mai degrabă, starea economiei. Macroeconomia se referă la dezvoltarea economică, factorii-cheie care facilitează și determină economia și ciclurile de afaceri care duc la recesiuni, inflație și deflație și la modul în care toți acești factori se referă la șomaj și ocuparea forței de muncă.
Introducere în macroeconomie
Macroeconomia se referă la performanța, comportamentul, structura și procesul decizional al unei economii ca întreg. Studiază economiile regionale, naționale și globale. Macroeconomiștii studiază indicatorii agregați, cum ar fi PIB-ul, venitul național, indicii prețurilor, ratele șomajului și modul în care diferite sectoare ale economiei interrelaționează pentru a înțelege funcțiile economiei în ansamblu. Ei dezvoltă modele care explică relațiile dintre factori precum consumul, șomajul, inflația, venitul național, investițiile, economiile, comerțul internațional și finanțele. Studiul se concentrează în principal pe ciclul economic și pe factorii determinanți ai creșterii economice pe termen lung. Disciplina ajută guvernele în elaborarea și evaluarea politicilor economice.
Productie economica
Producția reprezintă venitul total sau valoarea totală a bunurilor și serviciilor finale, suma totală a valorii adăugate într-o economie. Astfel, producția națională devine întreaga cantitate produsă de o țară la un moment dat. Produsul intern brut, PIB-ul măsoară producția macroeconomică. Atunci când studiază creșterea economică, economia studiază creșterile pe termen lung ale producției. Factori precum avansarea tehnologică, educația mai bună și creșterea capitalului vor conduce la creșterea economiei. Cu toate acestea, creșterea care nu este consecventă în ciclurile economice cauzează recesiuni.
Șomajul, inflația și deflația
Macroeconomia nu poate fi înțeleasă fără a înțelege conceptele de șomaj și de inflație. Șomajul reflectă numărul total de persoane fără loc de muncă care caută în mod activ locuri de muncă, în timp ce inflația este creșterea generală a prețurilor majorității bunurilor și serviciilor.
Inflația erodează puterea de cumpărare a unei unități monetare, indiferent dacă este vorba despre dolar, euro sau cu lira sterlină. Inflația se produce atunci când economia unei țări crește prea repede, în timp ce deflația poate rezulta dintr-o economie în declin. Economiștii măsoară modificările prețului cu indicii prețurilor. Prin utilizarea politicilor monetare, băncile centrale care gestionează oferta monetară a unei țări utilizează politici monetare sau fiscale pentru a evita variațiile nivelurilor prețurilor. Macroeconomia contribuie la măsurarea efectului inflației asupra economiei unei țări și asupra nivelului de trai prin diferențierea venitului nominal și a venitului real sau a unor bunuri și servicii achiziționate. Forța de muncă include atât angajați, cât și șomeri, iar cei care nu lucrează. Al treilea aspect sunt cele trei tipuri de șomaj, care sunt ocuparea forței de muncă prin frecare, ocuparea forței de muncă structurală și șomajul ciclic.
Atunci când se corelează inflația cu șomajul, macroeconomiștii iau în considerare următorul fenomen. Să presupunem că toată lumea a primit un loc de muncă până mâine și el sau ea începe să câștige și să își petreacă veniturile. Din moment ce lanțul de aprovizionare durează mai mult pentru a obține bunuri pe piață, situația fluctuează, iar banii urmărind mărfurile sunt mai mari decât produsele disponibile pentru vânzare. În consecință, șomajul va trebui să scadă, iar prețurile generale de creștere bună. Cu alte cuvinte, un agregat scăzut al aprovizionării provoacă inflația. Pe de altă parte, o scădere a cererii datorată recesiunii duce la deflație în economie.
Politici macroeconomice
Guvernul folosește diverse strategii și instrumente pentru a orienta economia către ocuparea integrală a forței de muncă, creșterea economică și stabilitatea prețurilor. Politicile macroeconomice implementate sunt politica fiscală și monetară. În politica monetară, băncile centrale de control al ofertei de bani prin mai multe mecanisme, cum ar fi cumpărarea de obligațiuni de creștere a ofertei de bani, scăderea ratelor dobânzilor, sau având o politică monetară contrac în care băncile vinde obligațiuni și să ia bani din circulație. În politica fiscală, guvernul folosește venituri și cheltuieli, inclusiv impozite și datorii, pentru a influența economia. De exemplu, atunci când economia produce mai puțin decât producția potențială, resursele nefolosite sunt folosite pentru a stimula producția, cum ar fi finanțarea unui proiect care angajează oameni. Copleșirea se produce atunci când politica fiscală înlocuiește sectorul privat în loc să crească producția economică, cum ar fi creșterea dobânzilor și scăderea investițiilor.
Istoria macroeconomiei
Macroeconomia datează din spatele câmpurilor divizate ale teoriei monetare a secolului al șaisprezecelea și teoriei ciclului de afaceri din secolul al X-lea. Teoreticienii timpurii au crezut că factorii financiari nu afectează factorii reali, cum ar fi producția reală. În realitate, economiștii timpurii s-au axat pe un singur element, cum ar fi politica monetară / fiscală sau pe efectul vremii asupra economiei agricole, și nu s-au concentrat asupra interacțiunii bunurilor și serviciilor, vânzătorilor și cumpărătorilor, cum ar fi cazurile de angajare și șomaj, inflația și deflația, precum și rezultatele și veniturile. John Keynes a criticat teoriile clasice și a introdus economia ca un întreg agregat în loc de indivizi. În timp ce explica șomajul și recesiunile, el a observat faptul că persoanele fizice și companiile au acumulat fonduri pentru a evita investițiile în timpul unei recesiuni și au invalidat credința tradițională, care întotdeauna comercializează clar, fără a lăsa în mod activ sau în exces bunuri active. Din lucrările lui Keynes, economiștii au studiat economiile mai aprofundate, iar astăzi macroeconomia este un câmp larg care se concentrează pe echilibrul general al interacțiunii piețelor.
Relevanța macroeconomiei
Lumea afacerilor de azi este caracterizată de o piață globală. Economia afectează fiecare persoană vie, indiferent de locul de muncă sau de oportunitățile de afaceri sau de cumpărarea și vânzarea de bunuri și servicii. Studiul Macroeconomiei ne oferă o înțelegere mai clară a economiei noastre, a ceea ce o face, modul în care aceasta crește și ce determină să se contracteze. Într-o economie în creștere, oamenii conduc o viață mai bună, în timp ce o economie falimentară este dezastruoasă. Studiul oferă analiza unei politici și a unor reglementări adecvate, astfel încât o țară să poată dezvolta și să aibă cea mai bună economie posibilă.
