Introducere
Revoluția tulpină, cunoscută și sub numele de Prima Revoluție Kârgâză, a dus la eliminarea președintelui Askar Akayev din Kârgâzstan la începutul lui 2005. Revoluția a început după alegerile parlamentare, când candidații lui Askar au devenit victorios în alegerile care au fost afectate de fraudarea alegerilor, conform unor observatori străini, cum ar fi Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE). În urma alegerilor a început un protest masiv în numele cetățenilor kirgzi, care s-au săturat de regimul corupt, intolerant și autoritar al președintelui Askar Akayev. El sa înălțat la putere de la 1990 și a depășit cei doi termeni permiși de constituția Kârgâzstanului.
Istorie
Kârgâzstanul a efectuat alegeri parlamentare în februarie 27, 2005. Rezultatul alegerilor a fost o victorie pentru președintele Askar Akayev, pe măsură ce poporul său a câștigat. Au urmat critici și în țară s-au produs tulburări. În martie 3, 2005, a avut loc explozia unei bombe la apartamentul aparținând liderului opoziției, Roza Otunbayeva, din care Akayev și guvernul său au negat responsabilitatea. Protestele au început din sud și au ajuns în curând la capitala, iar în martie 10, 2005, Kurmanbek Bakiyev, care era liderul Mișcării Populare, Kârgâzstan s-au alăturat protestatarilor. Demonstranții au campat în fața clădirii parlamentului din Biškek. În martie 19, 2005, trei mii de persoane s-au alăturat protestelor din Bișkek, iar în martie 20, 2005, protestatarii au ocupat toate orașele din partea de sud a Kârgâzstanului. În ciuda protestelor în masă, Akayev a refuzat să negocieze cu protestatarii în martie 22, 2005. În martie 24, 2005, Akayev împreună cu familia sa au fugit în Kazahstan și mai târziu în Rusia unde și-a înmânat demisia în aprilie 3, 2005.
Rezultatul Revoluției
Revoluția a scos la lumină corupția care a avut loc în timpul regimului lui Akayev. În martie 24, 2005, organizațiile neguvernamentale împreună cu funcționarii publici și bancherii s-au așezat pentru a face o anchetă cu privire la acuzația de corupție împotriva lui Akayev, iar în aprilie 21, 2005, comisia a lansat un raport despre întreprinderile controlate de familia lui Akayev.
Revoluția tulpină a adus o schimbare de regim în Kârgâzstan. A obligat președintele Askar Akayev să demisioneze, punând capăt guvernului său dictatorial și corupt, așa cum a declarat OSCE. Aceasta a dus la formarea unui guvern interimar care trebuia să supravegheze restaurarea păcii în țară. În iunie 10, 2005, au avut loc alegerile prezidențiale în care Bakiev și Kulov au numit premierul. Alegerile au fost apreciate de Comunitatea Statelor Independente (CSI) ca fiind libere, corecte și bine organizate.
Akayev a făcut apoi acțiuni în justiție împotriva președintelui comisiei anticorupție din guvernul lui Bakiyev susținând că cazurile de corupție care i-au fost etichetate erau false. Akayev a dat în judecată și un jurnalist de ziare pentru defăimare.
Concluzie
Mulți cred că Revoluția lalelelor a reprezentat un moment de cotitură semnificativ pentru Kârgâzstan, deoarece aceasta a condus la sfârșitul domniei corupte și intolerante a președintelui Akayev. De asemenea, a dat un exemplu altor guverne din Asia, care credeau că guvernele lor nu sunt pregătite pentru democrație. Din această revoluție, aflăm că lipsa de transparență și corectitudine într-un stat provoacă neliniște. Democrația este, prin urmare, esențială pentru stabilitatea guvernului.
