Formată în Kârgâzstanul sovietic, Interhelpo era o unire a muncitorilor și a agricultorilor cunoscuți popular ca idișii și esperantiștii. Formarea sa datează de la 1923, iar principalul său obiectiv a fost consolidarea socialismului, un principiu economic și politic care pledează pentru controlul comun al resurselor. Membrii Uniunii Sovietice au folosit Interhelpo pentru că, din cauza apartenenței de către Kârgâzstanul sovietic și a unui nou membru al Uniunii Sovietice, a apărut nevoia de a-și sensibiliza lucrătorii la socialism.
Formare
Interhelpo a fost format în Cehoslovacia (actuala Slovacia). Membrii, inclusiv cehii, maghiarii și rutenii, printre alții, au fost transportați cu trenul în Kârgâzstanul sovietic. Au existat un număr total de membri 1,078, iar trenurile le-au transportat în și din orașele Zilina și Brno.
Realizările
Interhelpo a devenit foarte activă de la înființarea sa în 1923. Cooperativul a pus la punct numeroase proiecte, cum ar fi înființarea unei centrale electrice în 1925. Centrala electrică a contribuit la industrializare, deoarece a fost o sursă de putere pentru fabrici și alte instituții. În plus, cooperativele au construit o fabrică de textile pe care a înființat-o în anul 1927.
În 1928, Interhelpo a înființat o casă de topire, care a efectuat funcții precum răsturnarea și topirea metalelor, printre altele. Proiectul a fost esențial datorită disponibilității resurselor metalice în țară. Mai mult, uniunea a construit o fabrica de mobila care produce articole precum scaune si mese. Lemn din păduri a ajutat la înființarea plantei.
Celelalte proiecte notabile au fost înființarea unor structuri guvernamentale în Bishkek, care este sediul Kârgâzstanului. Astfel de proiecte au inclus construcția de căi ferate, școli, spitale și clădiri guvernamentale, printre alte facilități. Mai mult decât atât, Interhelpo a avut un rol esențial în numeroase proiecte comunitare, ceea ce a făcut ca acesta să fie recunoscut drept cea mai bună cooperativă din Uniunea Sovietică în 1925. Prin 1934, Interhelpo a făcut douăzeci la sută din producția industrială din Kârgâzstan.
Provocări
Interhelpo a fost una dintre cele mai de succes cooperative din Uniunea Sovietică. Cu toate acestea, activitățile sindicate au fost împiedicate de mulți factori, ceea ce a dus în cele din urmă la prăbușirea și lichidarea ei în anul 1943. Faptul că socialismul pledează pentru proprietatea comunală asupra proprietății este un mare obstacol în calea unei economii imature. Eforturile lui Interhelpo ar fi fost sporite dacă ar fi fost acordată o proprietate individuală, deoarece membrii săi au fost demoralizați, ducând la slăbirea cooperativei.
În plus, situația politică în timpul emisiunilor 1920 și 1930 nu a contribuit la buna funcționare a afacerilor. Au existat cazuri de rivalitate în cadrul diviziunii politice din Uniunea Sovietică care a dus la tensiuni și incertitudini viitoare. În plus, uniunea a funcționat într-o zonă geografică largă, ceea ce face dificilă coordonarea membrilor. Membrii trebuiau să călătorească cu trenul de la Cehoslovacia la Kârgâzstanul sovietic, rezultând astfel epuizarea lucrătorilor.
În ciuda eforturilor depuse, membrii Interhelpo au fost ulterior persecutați de stalinism la lichidarea sa în 1943. Stalinismul a fost o politică introdusă de Joseph Stalin, care a fost un dictator revoluționar în Uniunea Sovietică de la 1920 până la 1953.
