Persoanele care desfășoară activități independente lucrează pentru ele însele și nu pentru niciun angajator. Aceștia fac afaceri cu o altă entitate de afaceri sau furnizează servicii în calitate de antreprenor independent. Aceștia pot, de asemenea, să dețină propria întreprindere de afaceri sau să aibă o participație sau să aibă un parteneriat în această afacere. Aceștia pot lucra zilnic sau pot avea o echipă de conducere. Persoanele care desfășoară activități independente includ medici, contabili, avocați, scriitori și proprietari de afaceri. Aceștia sunt responsabili pentru plata propriilor impozite și a asigurărilor sociale. Serviciile profesionale, agricultura și construcțiile fac parte din sectorul liber-profesionist. În Statele Unite, acest sector a reprezentat aproximativ 30% din forța de muncă din 2015.
Motive pentru scăderea ratei de auto-angajare
Țările care înregistrează cele mai scăzute rate de activitate independentă în rândul populației se bucură de cele mai mari niveluri de venit pe cap de locuitor. Europa are cea mai mică rată de auto-angajare la puțin peste 4%. În întreaga Uniune Europeană (UE), cu toate acestea, 34% consideră că este de dorit, în timp ce doar 17% dintre germani cred că același lucru. Potrivit Eurostat, UE are în jur de 23% din șomajul său pentru tineri. Unii europeni consideră că munca pe cont propriu este o întreprindere nedorită. Există mai multe motive pentru care nu se uită la această alternativă de angajare. Lipsa suportului financiar, a consilierii și a rețelei. Unii preferă industriile creative și tehnologiile informației și informaticii.
Prevalența scăzută a auto-ocupării forței de muncă în Europa
În mai multe state membre ale UE, mai puțin de 1 din lucrătorii 10 sunt clasificați ca lucrători independenți. Datele din statisticile Organizației Internaționale a Muncii pun Norvegia pe primul loc, cu cea mai mică proporție a forței de muncă a populației sale ca lucrător care desfășoară activități independente în rândul tuturor națiunilor la 7.2%. Luxemburg este al doilea, cu 8.7% din forța de muncă a populației sale ca lucrător pe cont propriu. În al treilea rând, este Canada, cu doar 8.8% din forța de muncă care lucrează pe cont propriu. Danemarca este a patra, cu un procent de 8.9% din forța de muncă ca lucrător pe cont propriu. Al cincilea este Estonia, cu 9.0% din forța de muncă ca lucrător independent. Suedia este a șasea, cu un procent de 10.3% din forța de muncă care desfășoară o activitate independentă. Al șaptelea este Ungaria, cu un procent de 10.9 din forța de muncă care lucrează pe cont propriu. Germania este al optulea, iar 11.0% din forța de muncă este independentă. Al nouălea este Franța, cu un procent de 11.5% din forța de muncă care lucrează pe cont propriu. Letonia este al zecelea, iar 11.5% din forța de muncă a acesteia este independentă. Al unsprezecelea este Lituania, cu un procent de 12.1 din forța de muncă care lucrează pe cont propriu. Islanda este a douăsprezecea, cu un procent de 12.3% din forța de muncă care desfășoară o activitate independentă. Al treisprezecelea este Bulgaria, cu un procent de 12.5 din forța de muncă care desfășoară o activitate independentă. Austria este al paisprezecelea, din care 13.3% din forța de muncă lucrează pe cont propriu. Cincisprezecea este Africa de Sud, cu un procent de 13.6% din forța de muncă care desfășoară o activitate independentă.
Implicațiile ratelor scăzute de auto-angajare
Ratele scăzute de activitate independentă în țările din întreaga lume, în special, par a afecta tinerii. Prin urmare, la rândul său, acest lucru ar putea crea un vid pe piața forței de muncă care ar putea întârzia dezvoltarea competențelor în forța de muncă a unei țări. Tineretul vagabondaj este un alt aspect al ratelor scăzute de activitate independentă. Șansele pierdute de a contribui la economie și la societate în general sunt două dintre celelalte efecte negative ale ratelor scăzute de auto-angajare într-o țară. Angajarea independentă este adesea un proces de dezvoltare a competențelor care pregătesc tinerii pentru tranziția către lumea corporativă sau pentru oportunități de angajare mai mari. Auto-angajarea în sine este văzută ca o flexibilitate necesară pentru piața forței de muncă și contribuie la crearea de locuri de muncă, precum și la dezvoltarea competențelor în domeniul tineretului, potrivit Mariannei Thyssen, comisarul UE pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale, competențe și mobilitate a forței de muncă. Activitatea independentă contribuie la economia unei țări.
Țările 15 cu cele mai scăzute rate de angajare pe cont propriu
rang | Țară | Proporția forței de muncă care lucrează pe cont propriu |
---|---|---|
1 | Norvegia | 7.2% |
2 | Luxemburg | 8.7% |
3 | Canada | 8.8% |
4 | Danemarca | 8.9% |
5 | Estonia | 9.0% |
6 | Suedia | 10.3% |
7 | Ungaria | 10.9% |
8 | Germania | 11.0% |
9 | Franţa | 11.5% |
10 | Letonia | 11.5% |
11 | Lituania | 12.1% |
12 | Islanda | 12.3% |
13 | Bulgaria | 12.5% |
14 | Austria | 13.3% |
15 | Africa de Sud | 13.6% |