Rinocerul indian este nativ al subcontinentului indian, unde preferă pășuni și habitate forestiere în apropierea râurilor și a căilor navigabile. Acest rinocer poate fi distins de alte specii de rhinoci prin cornul său unic, gros, de culoare neagră, care iese din vârful nasului. Dimensiunea medie a acestui corn este de aproximativ 9.8 inci în lungime, deși au fost înregistrate măsurători mai lungi. Rinocerul indian este acoperit de o piele de culoare brun-maro, de piele, care se caracterizează printr-o serie de falduri și umflături. Această specie crește între picioarele 10.2 și 12.5 în înălțime și poate cântări oriunde de la 3,530 la kilograme 4,850, în funcție de sex. Dieta sa constă din ierburi, arbuști, plante acvatice, fructe și frunze de copaci.
Starea de conservare și amenințările
Rinocerii indieni puteau fi găsiți o dată pe întinderi mari de pământ, de la nord până la Indochina, Myanmar și din sudul Chinei până la sudul Indiei. Această zonă include Pakistan, Bangladesh, Bhutan și Nepal. Astăzi, totuși, gama acestei specii este considerată a acoperi o zonă de numai 7,700 mile pătrate.
Această pierdere a habitatelor este în prezent una dintre cele mai mari amenințări cu care se confruntă rinocerii indieni. Dezvoltarea umană și eforturile agricole afectează teritoriul rinocerului, distrugând habitatul acestuia. În plus, șeptelul este lăsat să pască în aceeași gamă, supraalimentând plantele pe care se bazează această specie pentru supraviețuire. Anterior, rinocerii indieni au fost amenințați de practicile de vânătoare nesustenabile care au avut loc între secolul 19 și sfârșitul secolului 20. Când vânatul a fost interzis de către guvern, braconajul ilegal a devenit cea mai mare amenințare. Cornul negru este evaluat pe piața neagră pentru proprietățile sale curative percepute în practicile medicinii tradiționale. Din cauza acestor amenințări și a dimensiunilor drastice a populației, rinocerii indieni sunt clasificați de IUCN ca fiind vulnerabili pe lista roșie a statusurilor de conservare.
Rinocerul indian în sălbăticie
Populația rinocerului indian sălbatic este în prezent înregistrată la aproximativ numai persoanele cu 3,555. Aceste rinocerii sălbatice trăiesc în habitate extrem de fragmentate, care se găsesc în regiunile nordice ale Bengalului, în Valea Brahmaputra și în zonele de sud din Nepal. Un procent estimat de 70% din populație trăiește în Parcul Național Kaziranga, care amenință și mai mult această specie datorită riscurilor asociate cu o piscină genetică scăzută. În plus, atunci când majoritatea populației este situată într-un singur loc, bolile, dezastrele naturale, braconajul și pierderea habitatelor au o probabilitate mai mare de a șterge întreaga specie.
Rinocerul indian în captivitate
Aproximativ rinocerii indieni 174 trăiesc în prezent în captivitate în parcurile zoologice din întreaga lume. Această specie a fost ținută în captivitate cel puțin din mijlocul secolului al X-lea. De fapt, prima naștere a unui rinocer indian în captivitate a fost înregistrată în 19 din Kathmandu, Nepal. Acest mamifer este deosebit de greu de crescut în captivitate. Cu toate acestea, un alt vițel nu sa născut decît un secol mai târziu. În 1826, Zoo Basel din Elveția a sărbătorit prima naștere de rinocer în captivitate în Europa. Această grădină zoologică a dezvoltat un program de reproducere captiv de succes și prin 1956 a avut naștere cu succes 2012. Începând cu secolul 33st, programele captive de reproducere au încercat tehnici de inseminare artificială. Zoo-ul Buffalo din statul american New York a raportat prima nastere de succes din inseminarea artificiala in 21.
