Revoluția Liniștită Din Quebec, Canada

Autor: | Ultima Actualizare:

Peisajul socioeconomic din Quebecois a suferit o revizuire majoră în epoca postbelică a celui de-al doilea război mondial, ducând la o mișcare separatistă în provincia canadiană. Revoluția liniștită se referă la schimbările sociale, economice și politice care au trecut prin Quebec începând cu 1960. Până la sfârșitul revoluției a fost un Quebec extrem de urbanizat, industrializat și secular.

Contextul Revoluției

Înainte de revoluție, Quebec fusese caracterizat de conservator și de izolare socială în regimul Duplessis, un termen creat de premierul Maurice Duplessis. Provincia a devenit puternic contrastantă din restul Canadei prin respingerea valorilor contemporane în locul tradiționalismului. Provincia mai agrară din Quebec a căzut ulterior în urmă de restul Canadei industrializate rapid. Quebec avea o rată ridicată a sărăciei și un nivel scăzut de educație decât restul Canadei, ceea ce a dus la lipsa de reprezentare a acestora în rândul executivilor din companiile din provincie.

Peisajul social-economic din Canada după al doilea război mondial

Resursele din provincie au fost de ani de zile dezvoltate de investitori străini, dintre care majoritatea erau vorbitori de limba engleză. Canadienii francezi care locuiau în Quebec fuseseră forțați să joace un rol secund în chestiuni economice și sociale. Populația din Quebec a dezvoltat un nivel ridicat de naționalism și a căutat să obțină egalitate și respect față de restul Canadei. Dorința de reformă pusă în mișcare a pus în mișcare Revoluția liniștită.

Cifrele cheie din mișcarea separatistă

În căutarea unor drepturi egale pentru populația din Quebec a apărut o mișcare care căuta independența Quebecului față de Canada. Mișcarea a fost alimentată de dezavantajele economice cu care se confruntă canadienii francezi. Mișcarea a câștigat teren în 1968 cu formarea Parti Québécois de René Lévesque. Acest partid a folosit concesiunea ca mijloc de transmitere a cererilor sale de independență, spre deosebire de organizațiile violente anterioare, cum ar fi Frontul de Libertate Du Québec din 1963 și L'Armée de Libération de Quebec. Levesque a fost ultima figură separatistă și a condus separatiștii din Quebec în încercarea de a dobândi putere politică din Canada.

Rolul schimbării valorilor religioase

Biserica Catolică și virtuțile sale au prosperat în Quebec în timpul regimului Duplessis, în special în materie de sănătate și educație. La începutul Revoluției a fost un val de secularism în societatea Quebec, care anterior fusese ancorată în valorile creștine. Vederi radicale au început să se înrădăcineze în Quebec. Căsătoria a fost văzută ca o opțiune pe care o pot sau nu să o întreprindă, iar sexul ca mijloc de recreere și nu numai pentru reproducere a câștigat mai multă acceptare. Statutul femeii din Quebec nu fusese anterior văzut ca fiind semnificativ din punct de vedere politic sau social și mulți au optat pentru a se alătura ordinelor religioase pentru a se angaja în serviciile educaționale și spitalicești oferite de Biserica Catolică. La începutul revoluției, totuși, multe femei au renunțat la viața religioasă pentru a participa la Quebec rapid industrializat.

Reformele sociale și economice

Reformele sociale și economice au fost inițial susținute de guvernul condus de liberalul Jean Lesage începând cu 1960. Unele dintre cele mai notabile reforme au fost făcute în sectorul educațional. A fost înființată Ministerul Educației în 1964, care a revizuit curriculumul pentru a produce o forță de muncă mai calificată. Sistemul școlar, care anterior fusese condus de Biserica Catolică, a fost restructurat pentru a educa studenții în discipline precum inginerie, afaceri și știință. Guvernul a naționalizat utilitățile hidroelectrice și le-a integrat sub Hydro-Quebec. Lesage a creat ministerele afacerilor federale-provinciale și afacerilor culturale și a creat, de asemenea, planul de pensii din Quebec. De asemenea, a înființat Corporația de Investiții Generale și o rețea de spitale publice. Vârsta de vot a fost redusă la 18, iar femeilor i s-au acordat mai multe drepturi decât au avut anterior. Eforturile de modernizare au îmbunătățit infrastructurile, cum ar fi barajele hidroelectrice și autostrăzile. Odată cu modernizarea și industrializarea orașului Quebec a apărut declinul Bisericii Catolice. Moralele au fost liberalizate, cultura occidentală, cum ar fi noile forme de muzică, a fost îmbrățișată, iar tinerii au început să se exprime liber. O nouă rasă de artiști francezi-canadieni au început să apară în literatură și muzică și au redefinit cultura din Quebec.

Mutați pentru independență din Canada

Un sentiment reînnoit al naționalismului în societatea Quebec în 1960 a creat condițiile ideale pentru o mișcare separatistă. Unii locuitori din Quebec au devenit mai conștienți de discriminarea etnică existentă și au cerut autonomie din Canada. Mișcarea a fost deosebit de agresivă în ceea ce privește limbajul și puterea economică. Separatiștii au căutat recunoașterea limbii franceze ca limbă națională și a unui standard de viață mai bun pentru societatea Quebec. O secțiune a separatiștilor a recurs la folosirea violenței prin bombardamente și jafuri. Rene Levesque a fost la conducerea mișcării de independență, iar partidul său, Parti Quebecois, a câștigat alegeri provinciale în 1976. Partidul a condus Quebec pe două referendumuri pentru a obține independența, dar a avut succes în ambele.

Moștenirea Revoluției liniștite

Revoluția liniștită este deosebit de importantă pentru deschiderea Quebec-ului către lume. Revoluția a redefinit cultura Quebecului, așa cum este acceptată astăzi, și a promovat creșterea clasei de mijloc franceze. Deși reformele economice au încetinit odată cu recesiunea din 1980, impactul revoluției este încă vizibil în prezent. Revoluția a fost totuși criticată pentru povara datoriilor pe care provin până în prezent.