Apa este cea mai importantă substanță de pe planeta Pământ și poate cea mai misterioasă. Apa este atât de bogată în țara în care Pământul este numit planeta albastră. Cu toate acestea, originea apei pe planeta albastră rămâne o întrebare pe care mulți o caută să răspundă. Misterul apei nu se termină cu originea ei. Apa acționează aproape ca și alte substanțe de pe planeta Pământ. Poate schimba forma și își asumă o formă solidă, lichidă sau gazoasă sub diferite temperaturi și presiuni. Viața de pe Pământ nu poate exista niciodată fără apă. Apa acoperă aproximativ 70% din suprafața Pământului și este fie sărată, fie proaspătă. Apa de pe Pământ este limitată subteran sau la suprafață în lacuri, râuri, cursuri, oceane și baraje, printre alte corpuri de apă.
Originea apei: o dezbatere științifică plină de viață
Originea apei pe planeta albastră este supusă unei dezbateri științifice pline de viață din întreaga lume. Originea apei nu este clar înțeleasă. Rămâne o poveste complicată care se întinde de la miliarde de ani la teoria Big Bang. Există numeroase și mai puține teorii compatibile cu privire la modul în care apa și-a găsit drumul în suprafața Pământului în cantități mari pentru a forma oceanul și alte corpuri de apă. Mai multe studii împing înapoi originea apei de pe planeta Pământ la aproximativ 4.5 miliarde de ani, când lumea interioară și sistemul solar erau încă în proces de formare. Unele studii au sugerat că planeta a fost formată în condiții uscate, cu un impact energetic ridicat, care a creat o suprafață încălzită a Pământului nou format cu apă care vine mult mai târziu. Alte studii au sugerat, de asemenea, că moleculele de apă care au fost prezente în timpul formării Pământului s-au evaporat și cu apele actuale care vin mult mai târziu. Cu toate acestea, nimeni nu este sigur de timpul exact al formării apei Pământului.
Surse posibile ale apelor pământului
Se crede că apa a provenit din surse extraplanetare, inclusiv meteoroizii bogați în apă, cum ar fi cometele și obiectele trans-Neptun din zonele exterioare ale unei centuri de asteroizi. Se crede că aceste obiecte s-au ciocnit cu Pământul, aducând astfel apă în oceanele lumii. Măsurarea izotopilor de hidrogen deuteriu în apă indică asteroizii, deoarece un procent similar de impurități de clorură de carbon a fost găsit în ocean. Plantele mari care s-au încălzit prin degradarea izotopilor de aluminiu au făcut ca apa să ajungă la suprafață. Originea apei din comete este probabil să fie adevărată. Totuși, ceea ce este neclar este dacă cometele sunt reprezentanți ai cometelor Kuiper Belt. Cea mai mare parte a apei din Pământ provine de la protoplanetă, conform lui Alessandro Morbidell. Aceste protoplante se formează pe cureaua exterioară a asteroizilor, care este înclinată spre suprafața Pământului.
Măsurarea compoziției chimice a lunii rock a sugerat recent că Pământul a fost format cu apa deja existentă. Probele purtate de misiunile Apollo 15 și 17 au găsit urme de raport de deuteriu-oxigen care seamănă cu raportul izotopic în clorura de carbon. Acest raport este similar celui găsit în apa pământului, sugerând o sursă comună de apă atât pentru Pământ, cât și pentru Lună. Constatările susțin teoria mișcării lui Jupiter temporar în interiorul sistemului solar, ceea ce ar fi putut face ca unele corpuri de apă să cadă spre interior și să devină materia primă pentru formarea Pământului și a vecinilor săi.
Sursele interne de apă
Alte studii indică faptul că apa stocată în mineralele hidratate ale rocilor Pământului s-ar putea să fi scurs treptat pentru a forma o porțiune a apei Pământului. De asemenea, poate apărea o cantitate de apă în materialul care a format Pământul și a scăpat gravitația Pământului în timpul formării sale. Unele ape terestre s-ar putea să fi avut originea în reacțiile biochimice în timpul evenimentului de oxigenare mare prin procese precum fotosinteza
