Bangladesh, o națiune din subcontinentul indian, cu o populație de milioane de oameni 166, are două situri religioase semnificative, precum și o zonă biodiversă listată de UNESCO ca situri patrimoniului mondial. Două destinații turistice, Ruinele Vihării budiste de la Paharpur și Moscheea istorică Orașul Bagerhat au fost listate ca situri culturale mondiale din Bangladesh. Sundarbans este desemnat ca un patrimoniu natural al Patrimoniului Mondial din țară.
Moscheea istorică City of Bagerhat
Orașul Moscheei din Bargehat este situat unde se întâlnesc râul Brahmaputra și Gangel. A fost înscrisă ca un sit al patrimoniului mondial în 1985. Orașul a fost fondat de un Ulugh Khan Jahan, născut în Turcia, în secolul 15 și a fost construit folosind cărămizi. Forbes clasifică orașul ca fiind unul din cele 15 orașe pierdute ale lumii. Orașul este o destinație turistică, iar unele dintre fostele sale structuri includ moscheile 360, mausoleele, drumurile, podurile și alte clădiri publice construite din cărămizi arse. Cu toate acestea, orașul a fost în ruine după moartea fondatorului Ulukh Khan. Muzeul Bagerhat, situat lângă moscheea de șaizeci de piloni, conține ceramică și cărămizi ornamentale. Zidul din partea de vest a celei de-a 9-a moschei dome se confruntă cu Mecca, un pelerin religios în centrul religiei pentru musulmani.
Ruinele budhistului Vihara la Paharpur
Aceste situri ale patrimoniului mondial, înscrise în 1985 de către UNESCO, se află în sud-vestul țării și au fost construite de Dharmapala Vikramshila între 770-810AD ca mănăstire. La baza sunt șaizeci de sculpturi de piatră care mărturisesc sistemul de credință al hinduismului și este cea mai mare mănăstire budistă construită la vremea respectivă. Are caracteristici unice, cum ar fi zidurile exterioare decorate cu teracota ornamentala, influentata de arta hinduismului, jainismului si budismului. Zona este protejată de guvern și administrată de biroul local. Departamentul de arheologie se ocupă de aspectele legate de management și conservare. Ruinele joacă un rol cultural important, deoarece statuile recuperate din zonă sunt o amintire constantă a culturii populației locale. Designul a fost influențat de culturi în ceea ce privește Indonezia.
Sundarbans: Locuința Tigrilor Bengalului Regal
Sundarbans este o pădure de mangrove, care este de aproximativ 140,000 hectare pe delta Ganges și râurile Meghna în Golful Bengal. A fost înscrisă în site-ul 1987 ca un sit al patrimoniului mondial natural de către UNESCO. Are caracteristici unice, cum ar fi nămolurile mlaștinilor și căile navigabile. Sundarban este situat la sud-vest de Bangladesh și a fost recunoscut pe plan internațional pentru a avea flora și fauna de mangrove pe ambele pământuri și apă. Are în jurul valorii de 260 diferite specii de păsări, Bengal Tiger; singura familie de pisici care este aproape instinct, și faimosul python indian.
Speciile Sunderbans atrag turiștii din întreaga lume. Ei vin pentru a efectua cercetări științifice, precum și pentru a observa diverse specii de plante și animale. Eforturi de conservare sunt puse în aplicare pentru a menține Sundarbans în condiții de siguranță de la vânătoare ilegală și alte activități umane cum ar fi agricultura. Guvernul a adoptat o lege care să protejeze ecosistemul și să mențină biodiversitatea. Deși sectorul turistic este afectat de drumuri inaccesibile, mai multe măsuri, inclusiv investițiile în infrastructură sunt în curs de desfășurare. Deși există eforturi de protecție, topografia regiunii, terenul ostil și frontiera internațională îngreunează monitorizarea și controlul braconajului și al tăierii lemnului asupra copacilor de mangrove. Rezervația de tigri Sundarban se confruntă, de asemenea, cu numeroase provocări în gestionarea tigrilor rătăciți, iar rapoartele despre conflictele umane-tigrii sunt destul de frecvente.
Patrimoniul mondial UNESCO în Bangladesh
Patrimoniul mondial UNESCO în Bangladesh | Anul inscripției; Tip |
---|---|
Moscheea istorică City of Bagerhat | 1985; Cultural |
Ruinele budhistului Vihara de la Paharpur | 1985; Cultural |
Sundarbans | 1997; Natural |