Ce înseamnă preistoric?
Perioada preistorică este epoca anterioară apariției istoriei înregistrate sub forma unor conturi scrise de către om. Descoperirea științifică a făcut posibilă înțelegerea modului de viață al omului înainte de a-și păstra înregistrările. Perioada preistorică depășește diferite aspecte, cum ar fi uneltele și armele, arta, guvernul și instituțiile, religia și structura socială.
Definiția "preistoric"
Cuvântul preistoric constă în prefixul "pre-" și cuvântul "istoric". Prefixul precede sau înainte, în timp ce se referă istoric la un eveniment din trecut. Cuvântul preistoric reprezintă astfel perioada în care istoria a fost înregistrată sau înainte de inventarea sistemelor de scriere. Preistoria descrie epocile în care exista existența umană, dar nu există înregistrări despre modul lor de viață. Atunci când preistoria este folosită pe scară mai largă, ea se poate referi la perioada în care viața a apărut pe pământ chiar înainte de existența ființelor umane.
Cum știm despre timpurile preistorice?
Studiul preistoric are o varietate de discipline în științele sociale și naturale. Principala metodă utilizată pentru cercetare este arheologia. În ciuda lipsei de înregistrări, omul antic a lăsat în urmă artefacte cum ar fi unelte, arme și alte obiecte neprețuite pentru viața de zi cu zi. Arheologii folosesc săpăturile pentru a atinge astfel de obiecte și folosesc alte instrumente, inclusiv anchete geografice, anchete de suprafață și analize științifice pentru a determina vechiul mod de viață. Arheologia este completată de alte discipline precum botanica, geologia, știința solului, antropologia, istoria, lingvistica, biologia și genetica moleculară, printre altele.
Cronologia preistorică
Vasta vastă a perioadei preistorice este împărțită în vârste de instrumente și arme folosite de om. Diferitele vârste sunt discutate pe scurt în cele ce urmează:
Epoca de piatră
- Vechea epoca de piatră sau paleolitic se referă la prima utilizare a uneltelor de piatră de către om. Omul a folosit unelte pentru vânătoare și pescuit și a descoperit focul ca resturi de lemne și oase cărbune au fost excavate în peșteri.
- Evul mediu de piatră- denumită și mesolit, această perioadă reprezintă utilizarea instrumentelor de piatră, a obiectelor din lemn și a adezelor din piatră. Agricultura a început să fie adoptată de un bărbat și au apărut primele cazuri de defrișări pentru a crea spațiu pentru agricultură.
- Noua epoca de piatră- noua eră de piatră sau neolitic reprezintă utilizarea instrumentelor lustruite pentru agricultură și chiar război. Omul din această epocă a prezentat progrese prin domesticirea animalelor, utilizarea ceramicii, țeserea și construcția de case.
Varsta cuprului (calcolit)
Unele civilizații din Africa au ocolit folosirea cuprului și a bronzului direct la fier, dar alte civilizații, cum ar fi cele din Europa, au trecut treptat prin cele trei metale. Cuprul era un metal moale și nu era în nici un caz considerat superior pietrei și astfel ambele elemente erau folosite împreună.
Epoca bronzului
Epoca Bronzului a fost caracterizată de progrese în prelucrarea metalelor, unde sa descoperit că prin amestecarea cuprului și a staniuului sa format un metal dur numit bronz. Pentru unele civilizații, epoca bronzului a marcat sfârșitul preistoriei datorită dezvoltării metodelor de scriere. Unele state mari s-au dezvoltat în regiuni precum Mesopotamia și Egipt ca urmare a utilizării pe scară largă a bronzului pentru război.
Epoca Fierului
Vârsta de fier a marcat dezvoltarea sistemelor de scriere în majoritatea civilizațiilor, alături de adoptarea fierului. Omul a dezvoltat practici agricole sofisticate, preferințe artistice și credințe religioase.
Sfârșitul preistoricului și începutul perioadei istorice
Sfârșitul perioadei preistorice variază în funcție de regiuni, unde unele civilizații, cum ar fi cele din văile Nilului și ale Eufratului, au realizat înregistrări scrise mai devreme decât alte civilizații. În majoritatea civilizațiilor, perioada istorică a început în epoca fierului. Invenția de scriere a fost precedată de inventarea limbajului și a preluat formele necesare, de la scrierea ideografică la sunet, la cea mai sofisticată utilizare a alfabetului.
