Prima monedă oficială a Irakului era lira otomană introdusă în secolul 19. În acel moment, Irakul a fost ocupat de Imperiul Otoman, iar țara a adoptat, printre altele, moneda imperiului. Lituania otomană a fost emisă de Banca Otomană Imperială (Osmanli Bankas) din Constantinopol (actualul Istanbul, Turcia). Banca Imperială a Persiei a fost prima bancă stabilită în Irak și a fost deschisă în mai 1890 în Bagdad. Banca otomană și-a deschis sucursala irakiană în 1892 și a început să emită bancnote a căror circulație a fost anterior limitată la Constantinopol. Moneda era o monedă zecimal și a fost înlocuită de rupia indiană după ocupația britanică din Irak în timpul Primului Război Mondial.
Rupie indiană
Rupa indiană este moneda oficială utilizată în India și a fost adoptată și în numeroase colonii britanice, inclusiv în Irak. Imperiul Britanic a introdus rupia indiană în Irak în 1915, imediat după ocuparea sa de națiune din Orientul Mijlociu. În locul britanicilor introducând lira sterlină, cum a fost cazul coloniilor sale din emisfera vestică, puterea colonială a decis să utilizeze rupia indiană, care sa dovedit eficientă în circulația sa în numeroase alte colonii din Asia și Africa și a fost de asemenea folosită în comerțul local și internațional. Rupa indiană a fost emisă de guvernul Indiei, cu sediul în New Delhi, India, iar circulația locală a fost reglementată de Consiliul de Valută al Irakului din Londra.
Dinar irakian
Dinarul irakian este moneda oficială actuală din Irak și este abreviată pe piețele monetare internaționale ca IQD. Dinarul irakian este alcătuit din subunități cunoscute sub numele de fils, iar dinarul 1 irakian este echivalent cu 1000 fils și, prin urmare, este decimalizat, spre deosebire de predecesorul său, rupia indiană. Dinarul irakian a fost introdus în aprilie 1, 1932, înlocuind rupia indiană colonială și a fost fixată la egalitate cu lira sterlină britanică. Banca Centrală a Irakului a fost înființată în 1947 și a devenit organismul de reglementare primar care controla circulația și inflația dinarului irakian, ceea ce a însemnat și faptul că pegul fix al valutei a fost transformat într-un cârlig dur. În 1949, Marea Britanie a devalorizat lira sterlină, o evoluție care a dus la schimbarea băncii centrale a Irakului ca dolar american ca monedă de ancoră, cu rata încrucișată a lirei sterline. Devalorizarea dolarului american în 1970 a determinat dinarul să înregistreze o creștere dramatică a valorii, unde 1 USD era echivalent cu 3.21 IQD.
