Studiul straturilor stratificate este cunoscut sub numele de stratigrafie. Este o ramură a geologiei care se ocupă de corelarea, interpretarea și descrierea sedimentelor stratificate și a rocilor care se găsesc pe sau sub suprafața pământului. Stratigrafia este o știință care se ocupă în primul rând de studiul straturilor sedimentare stratificate (straturi numite), dar poate include și roci igneous stratificate. Stânci stratificate pot rezulta din fluxurile de lavă succesive sau din formarea de roci ignifuge extrudate. Stratigrafia este un domeniu important al arheologiei moderne. Deoarece stratigrafia dovedește că sedimentarea are loc conform principiilor uniforme, arheologii ar fi mai ușor să tragă concluzii. La excavare, tehnicile folosite se bazează pe principiile stratigrafiei.
Legile stratigrafiei
Legile stratigrafiei au fost pionierate de geologul danez, Nicholas Steno, care este, de asemenea, considerat tatăl stratigrafiei. Steno a stabilit, prin observație, că straturile de rocă nu pot fi haotice așa cum se pare. El a concluzionat că straturile de rocă (straturi) sunt depuse cu straturile superioare fiind mai tinere, iar straturile inferioare mai vechi. Aceasta, prin urmare, informează că straturile de rocă indică o istorie cronologică a pământului și a vieții sale trecute. Înregistrările stratigrafice păstrează, de asemenea, evenimente geologice majore și detalii referitoare la orogene (clădire montană), fluctuații climatice și secvențe conduse eustatic.
Drept urmare, Steno a venit cu trei principii fundamentale de stratigrafie, cunoscute sub numele de legile lui Steno.
Legea orizontalității originale
Datorită depunerii gravitaționale, straturile de depuneri de sedimente sunt aranjate în mod orizontal. Pe suprafețele înclinate, stratul de sedimente va avea tendința de a lua o poziție orizontală în timp ce corespunde conturului bazinului sau depresiunii. La momentul depunerii, straturile sedimentare au o înclinație orizontală. Cu toate acestea, forțele externe pot duce la deformare. Tipurile obișnuite de deformare a straturilor orizontale includ plierea și defectarea.
Legea suprapunerii
Cele mai vechi straturi se găsesc în straturile inferioare și cele mai tinere din partea de sus, în straturile nedeteriorate.
Legea continuității laterale
Acest principiu stabilește faptul că straturile orizontale se întind lateral până când se subțiază la o grosime neglijabilă la marginea bazinului lor de depunere.
Potențiale capcane în stratigrafie
Pentru a studia cu exactitate straturile de piatră depozitate pe pământ, straturile trebuie să fie neperturbate și neregulate. Există destule posibilități de eroare atunci când se desfășoară astfel de studii. Există multe provocări și capcane pe care geologul le poate întâlni în studiul depozitelor sedimentare.
În primul rând, straturile pot fi mai puțin de un centimetru adâncime, iar unele pot fi adânci de multe picioare. Geologul trebuie să utilizeze o judecată corectă pentru a determina dacă eroziunea și alte forțe geologice au afectat stratul. Într-o situație în care sa produs eroziunea, ar putea fi dificil să se înregistreze o înregistrare stratigrafică precisă datorită tulburărilor și neconformităților. Ca atare, studiul poate fi făcut inexact.
Registrul stratigrafic poate fi greu de citit în cazul în care a avut loc o perturbare a cutremurelor. În astfel de circumstanțe, o parte din crusta terestră poate trece peste o secțiune adiacentă. Geologul va fi dificil să stabilească linii înguste care să definească stratul. În plus, schimbarea grosimii stratului se extinde spre margini în care se îmbină cu alte depozite.
Geologii se confruntă, de asemenea, cu o prăbușire majoră atunci când vine vorba de stabilirea vârstei stratului utilizând maturitatea radiometrică. Problema apare când încercăm să găsim vârsta absolută a materialelor din care se formează straturile. O probă prelevată din strat poate indica vârsta și perioada de rocă mamă în locul probei în sine. De exemplu, boabele de nisip care constituie o gresie sunt mai vechi decât piesa mai mare de gresie. Citirea radiometrică va indica vârsta nisipurilor de granulație, spre deosebire de unitatea de gresie. Aceasta oferă o provocare unică de depășire.
Importanța stratigrafiei
Stratigrafia tratează diferitele perioade de trecut geologic, dezvăluind detaliile lor de la început până în prezent. Este, prin urmare, un domeniu important în explicarea diferitelor efecte asupra mediului și a modului în care acestea au modelat prezentul nostru.
Stratigrafia ne permite să înțelegem detaliile geografiei, climei, glaciațiilor, orogeniei, epeirogeniei și modul în care diferiții factori au influențat evoluția și migrarea plantelor și animalelor.
Prin analize stratigrafice, oamenii de știință și geologi dispun de indicii valoroase despre epoca pământului și istoria sa. Aceste descoperiri sunt folosite într-o multitudine de alte domenii științifice și discipline variind de la planificatori de oraș, geologi de prospectare, petrologi și ingineri.
Arheologii și paleontologii se bazează pe stratigrafie pentru a oferi context constatărilor lor în timpul procesului de excavare. Ei pot determina cu exactitate istoria diferitelor animale care datează din perioadele istorice și preistorice.
