Ce este un termocarst?
Un termocarst se referă la formarea unui peisaj ca rezultat al topirii terenului permafrost. Este cauzată de orice lucru care epuizează stratul de vegetație terestră, cum ar fi eroziunea naturală, defrișările, agricultura și construcția de clădiri. În plus, se pot forma termocarști din cauza mișcării vehiculelor grele deasupra unei zone permafrost. Dimensiunea termocarstului este direct proporțională cu cantitatea de gheață de sub suprafața terenului. Dimensiunea unui termocarst depinde de mărimea și dimensiunea gheții topite. În majoritatea cazurilor, se formează termocarști în zonele arctice. Cu toate acestea, uneori se pot forma în regiuni montane precum Alpii Elvețieni și Himalaya.
Exemplu de termocarst
Un exemplu de depresiune termocastă mare este craterul Batagaika care este situat în Siberia de Est, Republica Sakha din Rusia. Este de aproximativ 100 metri adâncime și un kilometru lungime. Terenul care a format craterul Batagaika a început să se scufunde ca urmare a înghețării permafrostului în 1960. Pădurea din jurul ei a fost curățată și au fost inundații mari. Mărimea craterului este foarte instabilă, ceea ce duce deseori la alunecări de teren regulate. Permafrostul de sub crater se dezgheață. În plus, craterul se mărește încă în fiecare zi. În afară de craterul Batagaika, există și alte lacuri termocarste în medii Siberia și tundră.
Ce indică formarea unui termocarst?
Formarea termocarștilor indică mai multe aspecte. În primul rând, indică faptul că clima a devenit mai caldă decât în trecut. Creșterea temperaturii determină topirea permafrostului și formarea unui termocarst. Observațiile indică o creștere a temperaturilor în regiunea arctică de aproximativ 2 la 4◦C. În al doilea rând, termocarștii indică o inrealizare a tiparelor de precipitații. Creșterea temperaturii conduce la o creștere a precipitațiilor. Ca urmare, apa de ploaie și permafrostul topit încep să formeze văi mici sau chiuvete.
Efectul termocarstului
Topirea permafrostului are ca rezultat crearea de mici iazuri care se pot mări și deveni lacuri termocarste. Un lac termocarst se formează din gheața dezghetată. Lacul se usucă în cazul în care dezghețarea continuă, lăsând o depresie în locul său. Un alt efect al topirii apei de sub suprafața pământului este un risc ridicat de colaps. Prăbușirea duce la formarea unui peisaj a cărui trăsături sunt spițe, zăbrele, caverne și tuneluri. Un astfel de peisaj este numit un teren termocarst sau decongelare.
Cum să te descurci într-o zonă cu tendințe ridicate de formare a termocarstului
Majoritatea persoanelor care locuiesc în zone predispuse la temperaturi înalte preferă să-și construiască casele pe picior. Ajută la prevenirea topirii gheții. Potrivit unui studiu realizat de cercetătorii Universității Alaska Fairbanks, majoritatea regiunilor nordice ale permafrostului sunt predispuse să aibă peisaje termocarst. De remarcat însă că termocarștii au un efect negativ asupra mediului. Dezghețarea are ca rezultat eliberarea de gaze cu efect de seră, cum ar fi metanul și dioxidul de carbon.
Prin urmare, termocarștii sunt o poveste fabuloasă de formare a pământului, dar și ele sunt dăunătoare. Alunecările de teren frecvente și poluarea aerului le fac daune mediului.
