Republica Tunisia este o țară din Africa de Nord, cu un guvern democratic unificat semiprezidențial. Înainte de revoluția 2011 Jasmine, sistemul politic din Tunisia se învecinează cu dictatura, în special în timpul domniei președintelui Zine El Abidine Ben Ali. Guvernarea lui a fost marcată de cazuri de încălcare a drepturilor omului și a libertății, precum și de opresiunea partidelor de opoziție. Regimul a fost răsturnat în 2011. Constituția existentă a fost răsturnată, iar cea nouă constituită de Adunarea Constituantă. Guvernul Tunisiei menține relații diplomatice cu SUA, Europa și alte țări și este membru al unor organe regionale și internaționale, cum ar fi Liga Arabă, Organizația de Cooperare Islamică și Uniunea Africană.
Sucursale ale Guvernului Tunisiei
Guvernul tunisian are trei sucursale: executivul, legislativul și sistemul judiciar. Președintele, premierul și cabinetul alcătuiesc executivul tunisian. Președintele numește atât premierul, cât și membrii cabinetului. Președintele este șeful statului, în timp ce premierul este șeful guvernului. Sucursala legislativă este formată dintr-o Adunare a reprezentanților poporului, vicepreședinte și adjunct al președintelui, 217. Adunarea Reprezentanților Poporului a înlocuit parlamentul bicameral care a existat înainte de revoluție. Adunarea are puterea de a imputa un președinte cu o majoritate de două treimi. Sistemul judiciar este ramura juridică a guvernului care se bucură de independență față de executiv și legislativ. Sistemul judiciar respectă legea civilă franceză și unele aspecte ale legii șariei musulmane. Președintele prezidează consiliul judiciar. Judecătorii sunt numiți prin decretul prezidențial referitor la sfatul Consiliului Suprem de Justiție.
Constituția Tunisiei
Otomanii au stabilit prima constituție tunisiană, Pactul fundamental, în 1857. A doua constituție, Constituția lui 1861, a înlocuit Pactul fundamental și a stabilit Tunisia ca monarhie constituțională. După ce a obținut independența față de Franța în 1956, a fost elaborată o nouă constituție și ulterior adoptată în 1959. Modificările la constituție au fost făcute de mai multe ori în 1988, 1999, 2002, 2003 și 2008. După revoluția de iasomie a lui 2011, a fost elaborată o nouă constituție. Constituția 2014 a instituit Tunisia ca un guvern deschis și descentralizat, cu putere executivă împărțită între președinte și premier. Constituția 2014 permite libertatea presei (deși controlată), religia și egalitatea de gen. Constituția recunoaște Islamul ca fiind religia oficială a statului.
