Criza rachetelor cubaneze a fost o confruntare dintre SUA și URSS privind desfășurarea rachetelor balistice din Cuba și desfășurarea de rachete balistice în Turcia și Italia. Criza, numită și Criza din 1962 din octombrie sau criza din Caraibe, a reprezentat unul dintre momentele cele mai apropiate din timpul războiului rece, când cele două puteri s-au angajat aproape într-un război nuclear pe scară largă. Întrucât ambele părți și-au pregătit cetățenii pentru ziua de dispariție, înșelăciunile secrete au stârnit conflictul, dar, la sfârșit, acordurile diplomatice de succes au pus capăt crizei. Evenimentele au avut loc în perioada octombrie 16 până în octombrie 28, 1962.
Cauzele crizei
în 1961, Administrația președintelui Kennedy a întreprins acțiunea Bay of Pigs Invasion în Cuba, care a implicat mai mulți militari americani și forțe contrarevoluționare sponsorizate de CIA, alcătuite în principal din exilați cubanezi din SUA. Fidel Castro le-a învins în trei zile și, pentru a se simți în siguranță față de posibile viitoare invazii, el a solicitat ajutorul URSS. Liderul sovietic Nikita Hrușciov a fost de acord cu cererea lui Castro și construcția de instalații de lansare a rachetelor a început în Cuba. Înainte de aceste evenimente, URSS-ul promisese să nu înarmeze Cuba cu rachete. Potrivit URSS, au fost de acord cu cererea Cubei din cauza prezenței rachetelor americane în Turcia și Italia, o poziție pe care țara credea că o face vulnerabilă la un atac surprinzător al SUA. Au existat semne de avertizare inițială că URSS trimitea rachete către Cuba, dar președintele Kennedy le-a ignorat până când un avion spion american a făcut fotografii cu rachete și cu instalații de rachete în Cuba.
Accelerarea crizei
În octombrie 16, 1962, șefii militari americani i-au sfătuit pe președintele Kennedy să lanseze o bombardament pe rachete și să invadeze Cuba. Kennedy a refuzat să pună în aplicare acest sfat, dar în schimb a anunțat că marina americană va intercepta navele URSS care furnizează Cuba armele pe apele internaționale. Acest plan a fost prea riscant, deoarece URSS ar considera o astfel de blocadă drept o provocare pentru război. Ulterior, SUA au numit blocada o "carantină" care nu ar afecta transportul nevoilor de bază. URSS a răspuns furios printr-o scrisoare de avertizare a SUA de a nu încălca libertatea sa de apele internaționale și aerul, deoarece o astfel de încălcare ar fi o agresiune care ar împinge țara să continue războiul cu rachete nucleare. Ceea ce a urmat a fost încă o intensă șase zile de Cuba și URSS insistând că armele au fost pentru auto-apărare. În octombrie 27, URSS a doborât un avion spion american, iar în aceeași zi, SUA a scăzut o încărcătură de adâncime la un submarin nuclear al URSS. Încărcarea era menită să semnalizeze că submarinul a venit, dar a lovit vasul. Comandanții URSS ai navei au încercat să obțină clarificări, dar au fost prea adânci pentru a comunica eficient cu generalii de suprafață. Ei au crezut că a început războiul și s-au pregătit să lanseze o armă nucleară. Pentru o astfel de lansare, toți cei trei comandanți au trebuit să ia o decizie unanimă, totuși, un declin pentru a semna lansarea. În acest timp, armata americană era deținută de DEFCON 2, care este la doar un pas distanță de un război nuclear complet, și, în plus, au stabilit ceasul metaforic al Sfântului Apus la un minut până la miezul nopții.
Secret Diplomacy
Pe măsură ce luptele de supremație au continuat, au avut loc și negocieri diplomatice. Procurorul General al SUA, Robert Kennedy, sa întâlnit cu ambasadorul sovietic Anatoly Dobrynin și au fost de acord că SUA ar elimina rachetele din Italia și Turcia și nu ar invada niciodată Cuba. În schimb, URSS a fost de acord să invite ONU să inspecteze retragerea armelor din Cuba. În octombrie 28, URSS și-au anunțat intențiile de a elimina rachetele de la Cuba, punând capăt crizei de la 13. Inițial, SUA și, respectiv, URSS au criticat Robert Kennedy și Dobrynin pentru că au negociat cu inamicul, dar istoricii continuă să-i laude implicarea care a evitat un război nuclear.
