Republica Croația și-a câștigat independența față de Republica Socialistă Federală Iugoslavia în 1991. Situat la intersecția sudică și centrală a Europei, Croația este o republică constituțională parlamentară unitară, cu președintele și prim-ministrul ca șef de stat și, respectiv, șef de guvern. Croația are o suprafață de mile 21,851 și o populație de milioane 4.28. Prima așezare a țării a fost înființată în secolul al șaselea, urmată de unitatea ducteană medievală croată în secolul al șaptelea. În 925, Croația a devenit regat, iar ulterior sa unificat cu Ungaria în 1102. În 1527, Croația sa alăturat monarhiei habsburgice până la 1918, când sa detașat din Austria-Ungaria după crearea Iugoslaviei.
Independența Croației
În 1990, Republica Socialistă Croația a inițiat transformarea politică și constituțională care a culminat cu crearea Republicii Croația. Țara a proclamat Constituția Crăciunului, după ce a organizat cu succes un referendum privind independența în 1991. În iunie 25, 1991, Croația și-a declarat independența și și-a dizolvat asocierea cu Republica Federală Socialistă Federativă Iugoslavia (SFR Iugoslavia). Imediat după declarație, a început războiul de independență croat. Comunitatea Economică Europeană (CEE) și Națiunile Unite (ONU) au recunoscut oficial Croația în ianuarie 1992. După ce războiul sa încheiat cu 1995, Croația a demarat procesele de reconstrucție și democratizare, precum și dezvoltarea social-economică, soluționarea refugiaților și avansarea problemelor legate de drepturile omului. Până în anul 2000, Croația a întâmpinat aceleași provocări ca multe state în curs de dezvoltare, cum ar fi corupția politică și șomajul ridicat, însă țara a crescut constant. Între 2000 și 2011, constituția țării a adoptat unicameralism și a redus puterile prezidențiale după un referendum. Croația sa alăturat Organizației Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) în aprilie 1, 2009 și Uniunea Europeană (UE) în iulie 1, 2013.
Sistemul politic croat
Croația este un stat unitar în cadrul unui sistem de guvernare parlamentară. Guvernul are trei arme, și anume legislatura, executivul și sistemul judiciar. Președintele este șeful statului, care servește cel mult două mandate de câte cinci ani fiecare. Parlamentul croat desemnează un prim-ministru și transmite numele președintelui pentru a fi numit șef al guvernului. Parlamentul croat are, în orice moment, între reprezentanții 100 și 160 aleși prin vot popular, care au termeni de patru ani. Partidele politice principale sunt în prezent Uniunea Democrată Croată și Partidul Social Democrat din Croația. Țara are, de asemenea, o lege civilă care împrumută în mare parte din sistemele juridice germane și austriece. Pe plan internațional, Croația este considerată o putere mijlocie și are relații diplomatice directe cu țările 181, ambasadele 51, consulatele 24 și opt misiuni diplomatice la nivel global. În mod similar, consulatele 69 și ambasadele 52 ale națiunilor străine operează în Croația.
Economie
ONU clasifică Croația ca o economie cu venituri ridicate, în timp ce alte organisme prognozează că PIB-ul nominal este de aproximativ 53.5 miliarde în 2017. Până în ianuarie 2017, un angajat mediu croat a câștigat un salariu lunar net de 5,895 HRK (kuna croată), iar rata șomajului a fost de 15.3%. Între 2010 și 2017, sectorul serviciilor a dominat economia și a angajat peste 64% din forța de muncă, în special în subsectorul turistic. Principalul partener de export al Croației este blocul UE, care reprezintă mai mult de jumătate din exporturile sale.
Criterii demografice
Limba oficială a Croației este croată, cu toate acestea, diferite birouri ale administrației locale utilizează de obicei limbi minoritare, cum ar fi cehă, maghiară, italiană, ruteană, sârbă și slovacă. În 2016, Croația a avut o populație de 4.19 de milioane de persoane, iar densitatea populației sa clasat pe 125th in lume. Speranța de viață la naștere a fost de 78.20 ani în 2016, în timp ce rata mortalității depășește rata natalității până în prezent. În consecință, guvernul croat a fost îngrijorat de faptul că populația s-ar putea micșora la 3.1 de către 2015 dacă rata nașterii și decesului a rămas aceeași. Croații reprezintă majoritatea (90.4%) a populației croate, în timp ce grupurile minoritare includ sârbii (4.4%), maghiari, germani, bosniaci, italieni, sloveni și cehi. Deși țara nu are o religie oficială, creștinismul este religia majorității (catolică (86.28%), în timp ce alte religii includ ortodoxia răsăriteană (4.44%), protestanta (0.34%) și islamul (1.47%).
