Crustaceele și molustele sunt, în principal, nevertebrate acvatice caracterizate prin corpurile lor moi și cochilii, care sunt importante pentru protecție. Crustacee și moluscuri locuiesc în medii marine cu unele moluste care locuiesc în apă dulce, în timp ce altele sunt terestre. Crustaceele și moluștele sunt subiecte importante de acvacultură și de bucătărie. Cu toate acestea, în unele zone, aceste nevertebrate sunt considerate ca o amenințare ecologică datorită daunelor provocate de acestea în aceste ecosisteme. Unele dintre cele mai cunoscute moluște invazive și crustacee includ
11. Mnemiopsis leidyi
Nucul de mare (Mnemiopsis leidyi) este o specie de jeleu originar din Atlanticul de Vest. Nucul carnivor de mare este invaziv în Marea Neagră, Caspică, Nordică și Marea Baltică. Nucul de mare a fost introdus în afara ariei sale prin intermediul apei de balast din nave. În cazul în care nucul de mare invadează, aceasta duce la o perturbare a ecosistemului și la o scădere a populației speciilor indigene. În Marea Neagră, aceasta a dus la scăderea populației de hamsie europeană, un pește pelagic important din punct de vedere comercial.
10. Carcinus maenas
Crabul litoral (Carcinus maenas) sau crabul de coastă este o specie de crustacee originară din Marea Baltică și din secțiunea de nord-est a Oceanului Atlantic. Crabul litoral a invadat apele din Australia, Africa de Sud, America de Sud și America de Nord. Crabul este dispersat prin echipamentul de transport în timpul transportului pe apă și prin curenții oceanici. Crabul litoral provoacă declinul moluștelor bivalve native pe care se hrănește, afectând astfel pescuitul local și, prin urmare, economia. Crabul creează, de asemenea, concurență cu alte specii indigene și, uneori, se hrănește cu stridii juvenile, reducând în mod semnificativ populația lor.
9. Cercopagis pengoi
Fâșia de apă (Cercopagis pengoi) este o crustacee originara din apele sarace din Marea Caspica si Marea Neagra. Fila de apă de pește este una dintre cele mai mari specii invazive 100 din lume. Câmpiile de apă de pește au fost introduse în zone non-native prin intermediul apei de balast în sistemele de apă dulce. Fiind prădător, apa de apă de pește este în concurență cu nevertebratele planktivore. Fila de apă de pește se reproduce sexual și asexual, astfel creșterea populației este extrem de ridicată. Ouăle lor sunt ușor de dispersat în alte ape, în timp ce se fixează pe bărci și pe alte infrastructuri de pescuit.
8. Eriocheir sinensis
Crabul chinezesc chinezesc (Eriocheir sinensis) este un crab indigen la râuri și coaste din Asia de Est. Crabul este o specie invazivă în Europa și America de Nord. Crabii au fost introduși prin apă de balast în nave comerciale. Din gama sa nativă, crabul concurează pentru resursele cu speciile indigene, dăunează digurile prin prășirea și provoacă blocări în sistemele de drenare. În Germania, crabul chinezesc provoacă daune la plasele de pescuit, la infrastructură, la barajele locale și la peștii nativi. Măsurile de control includ legislația împotriva introducerii acestor crabi și a restricțiilor de pescuit în diferite state.
7. Dreissena polymorpha
Mielul de zebră (Dreissena polymorpha) este o specie nativă a lacurilor din sudul Ucrainei și din Rusia. Mielul de zebră este în prezent o specie invazivă la nivel mondial și se situează printre primele specii invazive 100, în conformitate cu IUCN. Mielul de zebră este invaziv în Irlanda, Marea Britanie, America de Nord, Spania și Suedia. Mizdele Zebra au dus la dispariția a două specii de midii de apă dulce în Irlanda. Mielul de zebră, atașând corpurile de scoici nativi, reduce capacitatea lor de a se mișca, provocând astfel moartea. Alte efecte ale invaziei miei de zebre includ distrugerea porturilor și a căilor navigabile, blocarea conductelor și deteriorarea navelor și a bărcilor.
6. Euglandina rosea
Melcul canibal (Euglandina rosea) este un melc carnivor mijlociu, originar din America Centrală și din sudul SUA. Melcul a fost introdus în mai multe domenii, inclusiv Hawaii, ca un control biologic pentru melcul african. Cu toate acestea, acest prădător vrăjit a devenit în schimb o specie invazivă în regiuni. Melcul canibal a condus la declinul în continuare al speciilor native de melci. În Hawaii singur, melcul este responsabil pentru dispariția a opt specii de melci nativi. Măsurile de control pentru melc includ controlul chimic și biologic, colectarea melcilor și legislația care interzice introducerea melcului canibal.
5. Lissachatina fulica
Melcul african gigant (Lissachatina fuica) este un mare melc terestru originar din Africa de Est. Melcul este unul dintre cele mai invazive melci găsite oriunde și a fost introdus în alte domenii ca hrană, prin comerțul cu animale de companie și accidental în anumite zone. În cazul în care melcul a invadat, provoacă daune grave culturilor care duc la pierderi masive. În afară de hrănirea plantelor, melcul introduce agenți patogeni care duc la bolile plantelor. Melcul concurează și cu alte specii de melci nativi, afectând astfel populațiile lor. Melcul este o amenințare la nivel mondial, deoarece se adaptează cu ușurință habitatelor diferite.
4. Mytilus galloprovincialis
Mielul mediteranean (Mytilus galloprovincialis) este o moluscă marină invazivă la nivel mondial. Măcelul mediteranean se găsește în coastele temperate și subarctice ale mărilor mediteraneene și negre, Oceanul Atlantic, Pacificul de Nord și în Rusia, China, Coreea de Nord și Japonia. Mielul mediteranean a devenit dominant pe coasta de vest a Europei, ca de la 1980.
3. Pomacea canaliculata
Canalul de mere (Pomacea canaliculata) este un melc mare de apă dulce și una dintre cele mai invazive specii de moluște. Melcul este naiv la regiunile tropicale și subtropicale din America de Sud, inclusiv Argentina, Paraguay, Uruguay și Bolivia. Specia este invazivă în Asia de Sud-Est și Hawaii. Specia a fost localizată în SUA, China și Chile. În zonele în care este introdus, melcul distruge fermele de orez și taro, afectând astfel agricultura negativ. În aceste ferme, melcul distruge și speciile native de melci, care constituie, de asemenea, o sursă de hrană pentru populația locală.
2. Potamocorbula amurensis
Suprafața scoică (Potamocorbula amurensis) este un molusc de apă sărată originar din Oceanul Pacific de Nord. Domeniul nativ al scoicii suprapuse este râul Amur din Siberia, China, Japonia și Coreea. Șobolanul este o specie invazivă în Golful San Francisco. Clemă a invadat apele din San Francisco Bay în 1980 și a crescut în mod exponențial în populația sa. Această creștere a populației creează o concurență mare cu speciile indigene. Supa de șobolan se hrănește, de asemenea, cu planctoane, pe care se bazează peștii minori, perturbând astfel rețeaua de hrană a golfului.
1. Asterias amurensis
Seastarul din Pacificul de Nord (Asterias amurensis) este un nativ de origine Coreea, Rusia, nordul Chinei și Japonia. Peștii de mare sunt o specie invazivă din Australia, introdusă prin transport în apă de balast pentru nave. În Australia, steaua a invadat estuarul Derwent și Laguna Henderson. Steaua de mare reprezintă riscuri mari pentru economie, sănătatea umană, precum și pentru alte populații marine în care seastarul din nordul Pacificului invadează. Peștii de mare, de exemplu, au contribuit în mod semnificativ la declinul de pește, care este o specie pe cale de dispariție. Au fost încercate mai multe metode de control, inclusiv control chimic și biologic, precum și îndepărtarea fizică. Eliminarea fizică sa dovedit a fi cea mai eficientă metodă, care nu creează nicio modificare a ecosistemului.
