Armenian-Turcia
Armenia și Turcia nu au stabilit niciodată relații diplomatice formale. În 1991, armenii au votat într-un referendum să se detașeze de Uniunea Sovietică și să devină un stat independent. Mai târziu în acel an, Uniunea Sovietică sa prăbușit și numai atunci a apărut recunoașterea pe scară largă a Armeniei ca stat. Deși Turcia a fost printre primele țări care au recunoscut Republica Armenia, cele două națiuni nu au stabilit relații diplomatice formale. Când a izbucnit războiul în Nagorno-Karabah între Armenia și Azerbaidjan în 1992, Turcia a sprijinit Azerbaidjanul și a închis frontiera Turcia-Armenia în 1993. În 2008, atunci președintele Turciei, Abdullah Gul, a vizitat Armenia. Ulterior, cele două țări au anunțat planurile de a normaliza legăturile diplomatice, fiind pregătită o foaie de parcurs provizorie. Totuși, această înmuiere a ostilităților nu a durat mult. Dezacordurile dintre Armenia și Turcia, precum și presiuni intense din cele două țări, au afectat orice progres înregistrat.
Originea conflictului dintre Armenia și Turcia
Înainte de înființarea Republicii Turce moderne, Istanbulul din Turcia era sediul puterii Imperiului Otoman, cunoscut și sub numele de Imperiul turc. Punctul său de acoperire se extinde spre Orientul Mijlociu, Europa de Est și Africa de Nord. Aceasta a inclus și Armenia. În 1915, guvernul otoman a efectuat un genocid sistematic de milioane de armeni 1.5. Cu toate acestea, statul Turciei care a succedat Imperiului Otoman contestă folosirea cuvântului genocid pentru a eticheta evenimentele care au avut loc în acel moment.
Evenimente majore care au influențat relațiile Armenia-Turcia
Cu scopul de a șterge populația armenească, guvernul otoman a pus în aplicare masacrarea sistematică a bărbaților armeeni capabili și, de asemenea, să-i consacre cu forța în armată sau în munca forțată. În paralel, au deportat femeile, copiii, vârstnicii și cei infirmi, în mormintele morții, în deșertul sirian. Ei i-au lipsit pe acești deportați de hrană și apă, i-au jefuit, i-au supus violului și a ucis în masă. Aceasta a dus la proliferarea comunităților diasporei armeene din întreaga lume, deoarece mulți armeni au părăsit țara. Republica Turcia nu a recunoscut niciodată că acest masacru masiv de peste un milion de armeni a fost genocid, pretinzând că uciderea nu a fost nici deliberată, nici sistematică, justificându-i din diverse motive. Unul dintre motivele prezentate este că armenii simpatizau cu Rusia și, în felul acesta, reprezintă o amenințare. Turcia atribuie această moarte foamei. Relațiile dintre Armenia și Turcia s-au deteriorat și mai mult în 1992, când Armenia și Azerbaidjanul au devenit implicate în conflicte armate în regiunea Nagorno-Karabah. Deși Turcia nu sa angajat activ în război, ea și-a arătat sprijinul pentru Azerbaidjan, oferindu-i ajutor militar și consilieri, precum și închiderea graniței cu Armenia.
Relațiile actuale dintre Armenia și Turcia
După ce președintele Turciei a vizitat Armenia în 2008, au început discuții între cele două țări care ar fi culminat cu normalizarea relației. Miniștrii de externe ai Turciei și Armeniei au semnat un acord la 2009. Între timp, armenii, atât nativi, cât și cei din Diaspora din întreaga lume, au protestat împotriva înțelegerii care conținea concesii controversate pe care Armenia ar trebui să le facă în ceea ce privește genocidul și frontiera. Aceste eforturi s-au redus în cele din urmă. În 2013, procurorul general al Armeniei, Aghvan Hovsepyan, a făcut o declarație controversată, în care a afirmat că Turcia ar trebui să întoarcă țările armeene, la care Ministerul Afacerilor Externe din Turcia a răspuns că nimeni nu poate presupune că va cere teren din Turcia. În același an, ministrul turc al Afacerilor Externe a calificat cererile de teren ale armenei drept "produs al delirului".
Probleme excepționale între cele două țări
Principalul argument al controversei rămâne viziunea celor două națiuni asupra genocidului armean. Turcia continuă să conteste că acesta este genocidul și îl raționalizează prin diverse justificări, mergând până la a susține că numărul de milioane de morți din 1.5 este o exagerare și afirmăm că cifra reală era în jurul valorii de oameni 200,000 și 300,000. Armenii din Diaspora au exercitat presiuni asupra guvernelor din întreaga lume pentru a recunoaște genocidul. Țările 29 și statele americane 43 au adoptat rezoluții care fac acest lucru. O altă problemă deosebită este disputa dintre granițele dintre Turcia și Armenia, care este agravată de pretențiile populației armeene de a avea terenuri armeene istorice pe partea turcă a frontierei. Granița Turco-Armenia este încă închisă.
Soluții la problema
Principalele probleme care stau la baza relațiilor ostile dintre Turcia și Armenia sunt genocidul și disputa de frontieră. Cu excepția cazului în care cele două țări ajung la un acord amiabil cu privire la modul de tratare a acestor două probleme, relațiile vor continua să fie acru. Problema genocidului este deosebit de delicată, cu mulți armeni, atât cetățeni, cât și pe cei din Diaspora, simțindu-se că refuzul Turciei de a recunoaște magnitudinea este inacceptabil. Cele două țări ar trebui să găsească un compromis în ambele aspecte. Pentru a face acest lucru, guvernele Turciei și Armeniei vor trebui să efectueze un program amplu de educație publică pentru a asigura cetățenilor să sprijine inițiativa de a evita repetarea încercării 2009, care a eșuat, de a dezghea ostilitățile și de a normaliza relațiile diplomatice.
