Dada a fost o mișcare artistică și literară care a fost formată în perioada postbelică de după primul război mondial. A fost o reacție împotriva naționalismului și a altor influențe în societate pe care mulți credeau că le-au provocat conflictul. Dada a fost format dintr-un grup de artiști din Zurich, Elveția și a inclus o gamă variată de forme de artă, cum ar fi fotografie, sculptură, pictura, colaj, poezie și artă de performanță. Valoarea estetică a lui Dada a fost derivată din batjocura atitudinilor naționaliste, așa cum sa întâmplat în multe orașe unde au fost găsiți artiști Dada, de exemplu, Berlin, Köln, New York, Paris și Hanovra. În opoziție cu atitudinile materialiste și naționiste, mișcarea a devenit o piatră de temelie influentă a diferitelor categorii de artă contemporană. Odată cu creșterea surrealismului, mișcarea a devenit în cele din urmă dizolvată.
Idei cheie și caracteristici ale Dada
Dada a fost o mișcare de artă conceptuală care a împrumutat mult din mișcările avangardiste, cum ar fi futurismul, cubismul și expresionismul. Scopul principal al artiștilor a fost acela de a folosi arta pentru a susține convingerile sociale de zi cu zi și pentru a nu crea obiecte estetice atrăgătoare. Prin utilizarea artei conceptuale, artiștii au generat întrebări dificile despre societate, despre scopul artei și, în final, despre rolul artiștilor.
Membrii lui Dada au fost anti-război, anti-burghezi și strâns afiliați la stânga radicală. Ei au avut intenția de a înălța valorile tradiționale ale societății, în special după războaiele lungi care au început și s-au prelungit fără efort pentru a le pune capăt. Unul dintre fondatorii lui Dada, Hugo Ball, a fost un scriitor care a publicat o revistă care pleda pentru idealurile anti-burgheze. A început, de asemenea, un club de noapte din Zurich, numit Cabaret Voltaire, care a fost satiric pentru faptul că a batjocorit idioții societății.
Membrii grupului au folosit obiecte gata făcute în munca lor, găsite în viața de zi cu zi, fără a modifica forma originală a obiectelor. Acest lucru a ridicat întrebări cu privire la creativitatea artistică a artiștilor și la ceea ce au dorit să realizeze prin munca lor. Această poziție a provocat însăși definiția artei și a rolului acesteia în societate.
Diverse artiști ai mișcării Dada, cum ar fi Hans Arp, au sfidat metodele convenționale de planificare și producție a artei. În cazul în care normele necesită o planificare și o finalizare meticuloasă, Hans Arp a încorporat șansa de a crea opere de artă. Încurajarea șanselor a însemnat că arta nu a fost finalizată definitiv de artist, ci mai degrabă un proces continuu. În introducerea șanselor, dadaiștii au pus la îndoială rolul artiștilor în acest proces.
Lucrări faimoase
Legile șansei
Artist: Hans Arp
Anul: 1917
Această lucrare a fost un exemplu perfect de încorporare a șanselor în diverse lucrări de artă. Hans Arp a făcut colaje care au demonstrat legile hazardului. În această lucrare, Hans a făcut niște pătrate din hârtie de culori contrastante și sa așezat deasupra unei foi mari de hârtie de fond și a scăpat pătratele mai mici deasupra. Apoi a lipit patratele pe pozițiile aleatoare pe care le-au căzut. Acest aranjament a produs o reacție profundă și a fost contrar aranjamentului geometric tradițional al formelor. Colajele întâmplătoare au devenit populare în sfidarea artei tradiționale și au influențat scopul lui Dada de a contesta normele societății și de a deveni anti-artă.
LHOOQ
Artist: Marcel Duchamp
Anul: 1919
Dăruirea lui Dada față de arta convențională a fost din nou prezentată prin această lucrare. Duchamp a folosit o carte poștală zilnică zilnică a picturii Mona Lisa și a transformat fața adăugând o mustă și o goatee adăugând o etichetă care citea LHOOQ. Lucrarea a devenit faimoasă datorită evenimentelor în curs de desfășurare ale timpului, unde pictura originală Mona Lisa a revenit recent la Louvre după ce a fost furat în 1911. Duchamp a jignit pe mulți prin această lucrare, dar a reușit să pună întrebări care provocau valori artistice.
