Bătălia de la Podul Milvian a fost întreprinsă între Constantin și Maxentius în octombrie 28, 312. Lupta a fost numită Podul Milvian după un pod semnificativ pe râul Tiber, unde a avut loc bătălia. Lupta a fost câștigată de Constantin, conducând la sfârșitul Tetrarchiei și transformându-l în conducătorul general al Imperiului Roman. Rivalul său, Maxentius, a murit în timp ce încerca să înoate peste râul Tiber în timpul bătăliei. Lupta a marcat de asemenea convertirea lui Constantin la creștinism. Un monument care atribuie succesul lui Constantin intervenției divine a fost înălțat în onoarea lui.
5. Machiajul forțelor
Bătălia de la Podul Milvian sa desfășurat între armata lui Constantin și cea a lui Maxentius. Armata lui Constantin era formată din britanici și galici, în timp ce armata lui Maxentius era în general trasă din Roma. Constantin avea o armată relativ mai mică, trasă din Europa, cu gardieni praetorieni și imperiali și o armată pe care o moștenise de la Severus, care a fost capturat și executat de Maxentius. Maxentius, pe de altă parte, avea o armată puternică de soldați de la 100,000, inclusiv unii dintre bărbații lui Severus care fuseseră răniți la capturarea și execuția sa și soldații romani care serveau împăratul.
4. fundal
Lupta a fost ca urmare a luptei de înlocuire a lui Diocletian. Succesorii lui Dioclețian au început să lupte pentru controlul Împăratului Roman de îndată ce a demisionat în mai 1, 305. Constantin a fost fiul împăratului Vest Constantius. Cu toate acestea, ideologiile tetrarchice nu aveau o prevedere pentru succesiunea sa ereditară. Maxentius, care a fost favorizat la Roma, a devenit împărat în octombrie 28, 306. Constantin a susținut, de asemenea, scaunul împăratului, dar a evitat conflictul cu Maxentius, care era și cumnatul lui. Prin 312, cei doi s-au angajat într-o ostilitate deschisă, conducând la adunarea trupelor lui Constantin pentru a-1 elimina pe Maxentius.
3. Descrierea angajamentului
Credindu-se că este împăratul meritoriu al Imperiului Roman de Vest, Constantin și-a strâns armata și sa pregătit pentru invazia Romei în primăvara lui 312. În seara zilei de octombrie 27, 312, Constantin a avut o viziune din partea lui Dumnezeu creștin cerându-i să pună un semn ceresc pe scuturile soldaților săi. El a ascultat porunca și a marcat scuturile cu semnul "Hristos". Constantin a campat la Malborghetto lângă Prima Porta, unde există încă un arc în cinstea acestei ocazii. Maxentius era așteptat să rămână în oraș din momentul în care avea în stoc o mâncare pregătită pentru un astfel de eveniment. Totuși, fiind convins că va câștiga bătălia, Maxentius a tăbărât la Podul Milvian. În octombrie 28, 312, cele două armate s-au ciocnit cu Constantine câștigând bătălia. Podul Milvian sa prăbușit cu câțiva soldați înecați și cei răpiți capturați sau sacrificați. Maxentius sa înecat în timp ce încerca să înoate peste Tiber River pentru a scăpa de luptă.
2. Rezultat
Constantin și armata lui au provocat pierderi grele asupra lui Maxentius și armatei sale în timpul bătăliei de la Podul Milvian. Câțiva soldați ai lui Maxentius au fost fie capturați, fie sacrificați după prăbușirea podului Milvian. În octombrie 29, 312, Constantin a făcut o intrare triumfătoare în Roma și a fost întâmpinat cu bucurie și jubilare. Trupul lui Maxentius a fost pescuit din râul Tiber și a paradat în tot orașul pentru ca toți să-l vadă. Constantin a preluat controlul asupra jumătății occidentale a Imperiului Roman.
1. Semnificația istorică și moștenirea
Cu Maxentius mort, Constantin și-a consolidat dominația asupra Imperiului Roman de Vest, extindându-și teritoriile pentru a include întregul Imperiu Roman de către 324. Maxentius a fost vilificat ca un tiran brut și incompetent. Moartea sa în luptă a deschis calea creșterii creștinismului, care a devenit o religie dominantă pentru Imperiul Roman și pentru întreaga Europă. În 313, un edict din Milano a fost emis de Constantin, făcând creștinismul o religie recunoscută oficial în Imperiul Roman.
