Tinereţe
William Frederick Louis de Prusia, mai târziu Kaiser Wilhelm I al Germaniei, sa născut în martie 22nd, 1797, la Kronprinzenpalais (germană pentru Palatul Prințului Coroanei) din Berlin. El a fost al doilea fiu al prințului Frederick William al III-lea și nobilul Prințesa Louisa din Mechlenburg-Sterlitz. El a crescut sub tirania lui Napoleon I. De la o vârstă fragedă el a primit educație privată și, ca al doilea fiu al regelui, nu era de așteptat să preia tronul. În schimb, conform tradițiilor regale, el a fost inițial destinat să devină un om militar. El a fost numit un ofițer în armata prusacă când era doar 12, iar mai târziu în adolescență a fost comandat ca căpitan și sa alăturat luptei monarhilor aliați împotriva Franței când a fost 16. În această perioadă a participat la războiul împotriva lui Napoleon I.
Crestere spre putere
În anii următori, Wilhelm I era dedicat serviciului său militar și era hotărât să perfecționeze funcționalitatea armatei prusace. El a ajutat la stingerea mai multor revolte și, prin urmare, a consolidat puterea fratelui său, regele Frederick Wilhelm al IV-lea. El a ajutat, de asemenea, la înființarea Vestinigter Landtag (Parlamentul prusac) și și-a luat locul în Herrenhaus (camera superioară). După ce regele Frederick Wilhelm IV a suferit un accident vascular cerebral și a devenit invalid mental, în 1857 Wilhelm am devenit Regent Regent pentru fratele său. Apoi, după ce regele Frederick Wilhelm al IV-lea a murit fără copii, Wilhelm I a devenit rege al Prusiei în 1861. În anii următori, a desfășurat campanii împotriva Danemarcei, Austriei și, în cele din urmă, Franței. În 1871, în timpul războiului franco-prusac, Wilhelm a fost proclamat împărat (Kaiser) al unui stat german acum unit.
Contribuții
Prin proclamarea Împăratului german, regele Wilhelm I a transformat fosta Confederație Nord-Germană în Imperiul German, care, de fapt, a fost o Germanie unificată care sa stabilit în curând ca un stat modern. Cea mai importantă contribuție a fost numirea lui Otto von Bismarck, renumitul "cancelar de sânge și fier", în calitate de președinte al ministrului. Cu ajutorul lui Bismarck, regele Wilhelm a modernizat rapid Germania, transformându-l într-una dintre cele mai dominante puteri militare și economice din Europa. Wilhelm a centralizat puterea, a construit un puternic militar și a îmbunătățit statutul internațional al Germaniei. În timpul domniei sale, Germania a devenit una dintre primele state de bunăstare moderne.
Provocări
Când Wilhelm a devenit rege al Prusiei, el sa confruntat cu o atmosferă de tensiune puternică, cauzată de dezacordurile dintre conservatorii și liberalii germani, cei din urmă fiind influențați de idealurile iluministe. Deși el însuși nu era de acord cu liberalii, Wilhelm a căutat un echilibru între ei și conservatori și a evitat un conflict semnificativ în cadrul guvernului său. Crescând sub tirania lui Napoleon I, Wilhelm a recunoscut, de asemenea, importanța armatei pentru bunăstarea unei țări. Deși propunerea sa de a spori cheltuielile militare și durata serviciului militar a fost confruntată cu provocări serioase în Parlamentul Germaniei, cu sprijinul lui Bismarck, el a reușit să-și transmită propunerile. Aceste schimbări controversate au transformat Germania într-un stat militar și au contribuit direct la primul război mondial.
Moarte și moștenire
Regele Wilhelm I a murit în martie 9th, 1888 la Berlin. A fost îngropat la Mausoleul Park Charlottenburg. El a fost un împărat foarte popular în timpul său, iar multe statui și memorii au fost construite pentru al onora. El a personificat tranziția de la Regatul Prusiei și Confederația Germană de Nord în Imperiul German și, ca atare, a devenit un simbol important al identității germane moderne. El a fost atent să nu-și abuzeze de puterile sale ca Împărat și a susținut pe cancelarul său, Bismarck, în eforturile de a transforma Germania într-un stat modern și o putere hegemonică în Europa. În același timp, însă, o astfel de militarizare intensă și cucerire ambițioasă au determinat, într-o oarecare măsură, izbucnirea conflictelor militare care au caracterizat prima jumătate a secolului 20.
