Enigma naturală a pietrelor de navigație
Un fenomen geologic ciudat, care a bătut oamenii de știință timp de aproape un secol, pietrele de navigație fac obiectul unor cercetări științifice și investigații. Fenomenul implică mișcarea unor pietre sau pietre individuale pe podele relativ netede, orizontale, înscriindu-se piste lungi pe podea fără nici o forță exterioară vizibilă care să inducă astfel de mișcări. Mișcările unor astfel de roci ar putea fi drepte sau ar putea fi "zig-zag" în natură. Stâncile cu o suprafață aspră tind să urmeze trasee mai drepte decât cele cu o suprafață mai netedă. Stâncile în mișcare se deplasează adesea paralel una cu alta și apoi pot schimba brusc direcția care se mișcă lateral sau chiar regresează înapoi în poziția inițială.
Unde se întâmplă?
Fenomenul de roci de navigație a fost observat în diverse locații din întreaga lume. Ele au fost studiate pe scară largă în Statele Unite, unde se întâmplă mai ales în Racetrack Playa, Parcul Național Death Valley și în Little Bonnie Claire Playa din Nevada. Fenomenul a fost observat și în laguna Manchego din Altillo Chica din Spania.
Cercetări anterioare
În 1915, pietrele de navigație din Valea Morții au fost documentate pentru prima dată când Joseph Crook, un prospect de minerale, a vizitat locul și a detectat fenomenul. De atunci, pietrele de navigație au fost studiate pe larg și au fost propuse mai multe teorii pentru a explica fenomenul, de la teorii extrem de bizare până la explicații științifice extrem de complexe. Un efect magnetic localizat care mișca aceste roci a fost unul dintre suspecții primari. Cu toate acestea, absența elementelor magnetice suficiente în roci și pietre și tendința lor de a se împrăștia în toate direcțiile, în loc să se deplaseze unidirecțional către un posibil câmp magnetic, dezaprobă teoria magnetică. Influența vântului asupra acestor roci a fost de asemenea sugerată, dar oamenii de știință au susținut că viteza vântului din regiune nu este suficientă pentru a muta rocile, unele dintre ele mai grele decât o ființă umană adultă. Influența gheții și zăpezii asupra mișcării rocilor a fost sugerată, de asemenea, de oamenii de știință. Cu toate acestea, deoarece nimeni nu a observat efectiv stâncile, nu s-au putut obține dovezi concludente, ceea ce a dus la o cercetare ulterioară în zonă. Aceasta a început cu instalarea unei stații meteorologice în Racetrack Playa, iar în regiune s-au plasat instrumente rapide sofisticate, incluzând mai multe camere de luat vederi cu timp îndelungat și roci de calcar încorporate în GPS, pentru a înregistra mișcarea misterioasă a pietrelor și a pietrelor din regiune.
Mister rezolvat?
O descoperire descoperită a fost făcută în noiembrie 2013 când o echipă de oameni de știință americani a asistat la primele mișcări înregistrate ale rocilor încorporate în GPS în Racetrack Playa, unde pietrele s-au mutat la viteze uluitoare de la 9 la picioare 16 pe minut. În acest timp, precipitațiile și ninsorile din Valea Morții au provocat formarea unui iaz mic lângă capătul sudic al Racetrack Playa, care a înghețat ciclic noaptea și s-a topit la soare dimineața. Într-o perioadă crucială a zilei, sub influența soarelui, foile de gheață s-au desprins pentru a forma foi de gheață plutitoare masive, care au fost doar câțiva milimetri în adâncime. Conduita de viteze ale vântului de la 7 la 10 mile pe oră, aceste foi de gheață s-au strâns în spatele rocilor, generând o forță suficientă pentru a face rocile să se miște, lăsând urme pe pământ noroios de sub ei. Rezultatele cercetărilor au fost publicate în revista științifică PLoS ONE din august 27th, 2014, cu titlul "Rocks alunecare pe Racetrack Playa, Parcul National Death Valley: prima observatie a rock-urilor in miscare"Și a sugerat că doar un echilibru perfect al vântului, al soarelui, al ploii și al zăpezii ar putea declanșa astfel de mișcări de roci.
O nouă explicație
Cercetătorii de la Universitatea Complutense din Madrid, Spania, cred însă că rocile de navigație ale lagunei Altillo Chica din Lillo au o explicație complet diferită. Noul studiu care a fost publicat în revista Procesele de suprafață a pământului și formele de relief susține că mișcările de roci se datorează furtunilor de iarnă care generează curenți de apă care împing în sus rocile de-a lungul unei suprafețe colonizate de microbi care produc substanțe alunecoase. Deoarece gheața se formează rareori în apele sărate ale Altillo Chica, oamenii de știință spanioli au exclus posibilitatea ca ghețurile să inducă mișcările de rocă din regiune. În schimb, au propus ca în timpul furtunilor de iarnă din regiune, fluxul de vânt a creat curenți de apă de aproximativ doi metri pe secundă, ceea ce a agitat solul din jurul pietrelor din regiune, creând caneluri. Ajutăți de substanțele alunecoase secretate de cianobacterii și de alți microbi de sub suprafața rocilor, rocile au fost nevoite să se mute din pozițiile lor, lăsând urme ale mișcării lor.
Concluzie
Fenomenul ciudat al rocilor de navigație pare a avea explicații științifice perfecte care descriu fenomenele. Ambele teorii propuse de cercetătorii americani și spanioli par să aibă o putere semnificativă și numai timpul va dezvălui care dintre acestea este aplicabil în mod uniform sau dacă ambele sunt aplicabile în anumite regiuni ale lumii care prezintă fenomenul de rocă de navigație.
