Definiția economiei verzi
Nu există o definiție convenită la nivel internațional cu privire la ceea ce este o economie ecologică, așa cum toți cei de la Organizația Națiunilor Unite (ONU) la Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), mișcările societății civile și anarhiștii verzi au o definiție diferită a termenului mijloace. Economiștii verzi, însă, definesc o economie ecologică ca fiind una care sprijină o interacțiune pașnică între oameni și mediul înconjurător, în timp ce încercă să satisfacă nevoile ambelor în același timp. Economiștii verzi spun că toate deciziile economice trebuie luate în considerare cu privire la ecosistem, că resursele naturale și ecologia lumii ar trebui să aibă o valoare economică și să susțină un sistem interconectat între mediu și oameni. Economiștii verzi văd economia ca o componentă a mediului.
Istoria economiei verzi
Unul dintre primele momente-cheie ale ideii pentru o economie durabilă a fost prezentat pentru prima oară în 1972 de către raportul Clubului de la Roma, intitulat "Limite de creștere", citând problemele Pământului cu epuizarea rapidă a resurselor naturale. Doar până la 1989 termenul "economie ecologică" a fost folosit în raportul "Planul pentru o economie verde", care a fost realizat de economiștii de mediu pentru guvernul Regatului Unit. În ciuda a două rapoarte de urmărire în 1991 și 1994, termenul de economie verde a fost folosit doar ca o gândire ulterioară până când a fost reînviat recent în programul 2008 de către Programul Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP). De atunci UNEP și-a lansat inițiativa privind economia verde în cadrul companiei 2008.
Conferința Organizației Națiunilor Unite privind schimbările climatice de la Copenhaga din 2009 a lansat o declarație care sprijină economia ecologică. În 2012, ideea unei economii ecologice a fost o temă majoră a Conferinței Națiunilor Unite privind dezvoltarea durabilă (Rio + 20) din Rio, Brazilia.
Aplicații relevante ale economiei verzi
O economie verde are șase sectoare majore pe care le poate aplica ideea. Aceste sectoare sunt energia regenerabilă, clădirile verzi, transportul durabil și, în final, gestionarea apei, a deșeurilor și a terenurilor. Aplicațiile de economie ecologică se regăsesc în industriile înfloritoare ale energiilor regenerabile, cum ar fi energia solară, eoliană și geotermală. Aceste energii regenerabile pot fi folosite pentru a ajuta clădirile verzi și transportul durabil pentru a le face să funcționeze mai eficient și mai ecologice. Gospodărirea apelor și a deșeurilor se realizează prin purificarea și reciclarea apei. Managementul terenurilor într-o economie ecologică poate fi văzut prin restaurarea habitatelor, parcurile naționale, rezervele naturale și eforturile de reîmpădurire.
Critici ale economiei verzi
Ideea unei economii ecologice are o mulțime de oameni și organizații care critică anumite aspecte ale acesteia. Una dintre cele mai critice idei de economie ecologică este conceptul principal în care ar trebui să existe mecanisme de prețuri pentru a proteja mediul înconjurător. Criticii, cum ar fi Grupul de acțiune pentru eroziune, tehnologie și concentrare (Grupul ETC) și profesorul Edgardo Lander, susțin că acest lucru ar conduce la mai mult control și puteri ale corporațiilor asupra unor noi domenii cum ar fi apa de control sau silvicultură. Ei susțin, de asemenea, că acest lucru ar putea provoca cea mai mare apucare de resurse în peste 500 ani. Alți cercetători și economiști au susținut, de asemenea, că economia ecologică, așa cum susține grupurile precum ONU, nu va face suficient pentru a aborda schimbările climatice.
