Un arhipelag este o formare geologică specifică, formată dintr-o serie de insule. Se numește uneori un lanț de insule sau un grup de insule. Diferitele insule considerate parte a aceluiași arhipelag sunt situate relativ strâns împreună. Aceste formațiuni se găsesc cel mai frecvent în mediile cu apă sărată, cum ar fi oceanele și mările. Zona fiecărei insule dintr-un arhipelag variază; unele insule sunt destul de nesemnificative, în timp ce altele pot acoperi o suprafață mare.
Cum se formează un arhipelag?
Clusterul tipic sau formarea lanțului unui arhipelag ar putea fi rezultatul mai multor activități geologice, inclusiv activitatea vulcanică, eroziunea și inundațiile.
Majoritatea arhipelagurilor situate în oceane sunt considerate a fi rezultatul activității vulcanice. Aceste forme de relief încep să se formeze atunci când vulcanii subacvatici izbucnesc și eliberează lava fierbinte în ocean. Pe măsură ce lava se răcește, se transformă în roci solide. Această piatră continuă să crească în timp, cu erupții ulterioare, până când în cele din urmă, se protrude prin suprafața oceanului. Această creștere vulcanică formează începutul unei insule. Lava continuă să se acumuleze și să se răspândească peste suprafața oceanului până când insula atinge o dimensiune semnificativă și, în multe cazuri, începe să susțină organismele vii. Arhipelagurile vulcanice se formează fie ca urmare a faptului că mai mulți vulcani sunt localizați în imediata vecinătate (fiecărui eruptor și care formează diferite insule), fie că un singur vulcan își schimbă poziția deasupra podelei oceanice datorită activității plăcii tectonice (creând noi insule în timp ce se mișcă).
Cea de-a doua cauză probabilă a formării lanțului insular este că eroziunea se îndepărtează la o suprafață mai mare, creând insule mici pe o perioadă lungă de timp. Pe măsură ce fluxul se deplasează și iese, acesta îndepărtează sedimentul. Deși nu este foarte comună, această acțiune repetitivă poate provoca spargerea unor zone mici ale terenului mai mare, luând o formă de insulă. Într-o manieră similară, depozitele de sedimente erodate pot, de asemenea, să se colecteze într-o anumită locație, devenind o insulă după o anumită perioadă de timp. În plus, activitatea tectonică a plăcilor poate provoca ruperea terenurilor și formarea insulelor.
Inundațiile pot provoca, de asemenea, formarea arhipelagurilor. Cercetătorii au descoperit, de exemplu, că unele insule au apărut după încheierea perioadei anterioare de gheață. Aceste formațiuni relativ noi au fost rezultatul topirii ghețarilor. Apa provenită de la ghețarii topiți a determinat creșterea nivelului mărilor, în văile inundabile situate aproape de țărmurile unor mari suprafețe. În consecință, ceea ce odinioară erau vârfurile munților sunt acum considerate insule.
Tipuri de arhipelag
Toate arhipelagurile constau dintr-un lanț sau un grup de mai multe insule independente. Aceste forme de relief, cu toate acestea, pot fi clasificate în diferite tipuri: fragmente continentale, insule continentale și insule oceanice. Fiecare distincție se bazează pe modul în care s-au format insulele.
Un fragment continental apare atunci când activitatea tectonică a plăcii determină plecarea terenului de pe un teren continental. Insulele rezultate pot apărea la sute de kilometri de țărmul terenului original. Unele teorii sugerează că insulele din estul Indonezia (un arhipelag) s-au format ca urmare a fragmentării continentale.
Termenul "insulă continentală" este folosit pentru a descrie orice insulă care se află în zona de platou continentală a unui anumit continent. Un exemplu de arhipelag insular continental este insulele Kerguelen, care se află în regiunea de sud a Oceanului Indian.
Arhipelagurile formate din insule oceanice sunt forme de relief care nu se află într-o zonă de pe platoul continental. Aceste insule sunt aproape întotdeauna de origine vulcanică și se pot întâlni în mai multe locații, printre care se numără hotspoturile vulcanice, arcurile insulelor vulcanice, unde pirații oceanici ajung la suprafața oceanului. Hawaii, Insulele Aleutian, Antilele Mici sunt toate considerate arhipelaguri insulare oceanice.
Cel mai mare arhipelag din lume în funcție de zonă
Cel mai mare arhipelag din lume, măsurat după suprafața totală, este arhipelagul malay. Arhipelagul malay este înconjurat de Oceanul Indian și Pacific, la est și vest și Indochina și Australia, la nord și la sud. Acesta acoperă o zonă de aproximativ 770,000 mile pătrate și este alcătuită din mai mult de insulele 25,000 individuale. Atunci când se discută despre comerțul internațional cu privire la transportul maritim, acesta este adesea denumit Asia Asia de Sud-Est. Întreaga regiune se află într-o zonă climatică tropicală.
În afară de a fi cea mai mare zonă de arhipelag din lume, aceasta afișează și unele dintre cele mai mari rate de activitate vulcanică. Această activitate a dus la un peisaj variat, caracterizat prin vârfuri de munte înalte. Unele dintre arhipelagurile majore și mai mici situate în acest mega-arhipelag includ Indonezia, Noua Guinee (deși unii cercetători nu consideră această parte a Arhipelagului Malay) și arhipelagul filipinez.
Dintre aceste subregiuni, Indonezia este cea mai mare pe suprafață, populație și număr de insule. De fapt, Indonezia reprezintă majoritatea arhipelagului malay din Malay. Acesta acoperă kilometri pătrați 735,358 și are o dimensiune a populației de peste 261 milioane de persoane. Deși numărul insulelor din Indonezia nu este cunoscut exact, cele mai recente estimări sugerează că este vorba de mai mult de insulele 18,000. Peste 14,000 dintre acestea au fost înregistrate cu nume oficiale la Conferința ONU privind standardizarea denumirilor geografice. Dintre insulele care alcătuiesc Indonezia, Sumatra este cea mai mare după zonă. Acesta acoperă mile 182,812 și este situat de la nord-est la sud-vest. În ciuda dimensiunii sale, Sumatra nu este cea mai populată insulă din Indonezia. Această distincție este dată insulei Java.
Importanța arhipelagului
Arhipelagurile sunt unele dintre cele mai importante formațiuni geologice din lume. Ele oferă căi navigabile suplimentare prin care să transporte mărfuri din întreaga lume. Insulele care alcătuiesc arhipelagurile sporesc, de asemenea, suprafața disponibilă pentru populațiile umane. În cazul în care sunt guvernate de Convenția ONU privind dreptul mărilor, arhipelagurile pot crește apele teritoriale ale anumitor țări, ceea ce reprezintă un pas important în protejarea intereselor lor economice.
În plus, arhipelagurile creează habitate marine unice care găzduiesc o gamă variată de specii de plante și animale, atât pe mal și pe uscat. Multe tipuri de oameni de știință (cum ar fi biologi, geologi și geografi) prețuiesc formațiunile terestre arhipelagului. Aceste caracteristici sunt importante pentru o serie de proiecte de cercetare, deoarece acestea oferă indicii despre procesele evoluției ecologice și geografice.
