Ce sunt Megafauna?
Megafauna charismatică este un termen folosit pentru a se referi la speciile de plante și animale care au un mare interes, poate datorită unui aspect atrăgător, pentru o audiență globală. În general vorbind, megafauna carismatică sunt animale mari care sunt ușor de identificat. Câteva exemple de megafaună carismatică includ panda uriașă, leu de sex masculin, lupul gri, vultur chel, balena cu cocoașă, urs polar, orca (balena ucigașă) și tigrul din Bengal. Aceste animale sunt, în general, asociate activismului de mediu și mesajelor de conservare. Acest articol analizează mai atent relația dintre megafauna carismatică și conservarea mediului.
Rolul Megafaunei Charismatice și Conservarea
Deoarece megafauna charismatică este atrăgătoare și ușor de recunoscută de către publicul larg, grupurile de activiști din mediu le folosesc adesea în campanii de conservare. Ideea este că aceste specii vor atrage mai multă atenție publică, vor stimula reacțiile emoționale și vor promova succesul sporit de conservare. În plus, aceste specii carismatice tind să locuiască în ecosisteme mari, ecologice, care se găsesc într-o gamă variată de specii de plante și animale. Popularitatea lor înseamnă că munca pentru a salva aceste specii megafaună charismatice și habitatele lor va salva indirect o serie de alte specii mai puțin populare. Acest rezultat sperat este adesea denumit "efect umbrelă."
Nu numai că aceste specii invocă mai multă pasiune pentru conservare în întreaga lume, dar și ele au tendința de a aduce resurse financiare mai mari. În plus, multe organizații folosesc aceste animale ca și logouri pentru a atrage mai multă atenție și pentru a le aduce aminte. Un exemplu este Fondul Mondial de Sălbatic (WWF), care folosește panda ca simbol organizațional.
Critici ale megafaunei carismatice
Deși efectul umbrelă al megafaunei charismatice în eforturile de conservare a primit un sprijin larg, a primit și o sumă semnificativă de critici.
Una dintre cele mai mari probleme observate în utilizarea megafaunei carismatice în eforturile de conservare este că ea ia atenția de la speciile mai puțin cunoscute și mai puțin atrăgătoare. S-a sugerat că oamenii pot alege în mod esențial ce animale sunt vrednice de conservare și protecție bazate doar pe aspectul lor fizic. Această apariție este uneori menționată ca efectul Bambi. Acesta poate fi văzut atunci când grupuri mari de oameni refuză să elimine o specie invazivă (cum ar fi căprior de padure în statul american din California), deoarece este văzut ca drăguț. Același grup de oameni, cu toate acestea, poate să nu aibă probleme cu uciderea unui păianjen, chiar dacă este o specie pe cale de dispariție.
De asemenea, sa constatat că se creează o prejudecată în cercetarea științifică. Listele de specii pe cale de dispariție, de exemplu, pot ignora sau nu lista speciilor care nu pot fi considerate carismatice, pur și simplu din cauza lipsei de cercetare și cunoaștere a organismului. Oamenii de știință tind să studieze megafauna carismatică la o rată mai mare decât speciile non-carismatice. Din moment ce 1994, peste 100 rapoarte au fost publicate despre meerkats. În același timp, au fost publicate doar lucrări 14 despre manatee mai puțin carismatic. Această neglijență academică poate acționa împotriva eforturilor generale de conservare.
În plus, unii cercetători au descoperit un efect cunoscut sub numele de taxonomică, ceea ce reprezintă un număr nenatural de taxoni clasificați recent. Această inflație nu se datorează descoperirilor noi de specii, ci mai degrabă clasificării arbitrare a taxonomelor. Oamenii de știință tind să numească subspecii ca specii actuale pentru a obține beneficii de advocacy.
Unele organizații și grupuri de advocacy pentru mediu au lucrat împotriva efectului Bambi. Aceste eforturi includ fundația unor organizații precum Societatea urâtă de conservare a animalelor și Lucrurile urâte pe cale de dispariție.
