Poluanții agricoli sunt orice subproduse biotice sau abiotice ale practicilor agricole care duc la contaminarea sau la degradarea ecosistemului. Astfel de practici agricole care duc la efecte dăunătoare asupra oamenilor și sunt în detrimentul intereselor lor economice sunt denumite Poluarea agricolă.
Surse de poluare agricola
Există două surse de poluare a agriculturii, care reprezintă sursa non-punct și poluarea surselor punctuale. Punctul de poluare este orice sursă identificabilă, cum ar fi apa, aerul, zgomotul, lumina sau poluarea termică. Pe de altă parte, poluarea surselor non-punct se referă la poluanții care provin din multe surse difuze, de exemplu, poluarea rezultată din scurgerile de teren, precipitațiile, depunerile atmosferice, exfiltrațiile, modificările hidrologice sau drenajele, în cazul în care este dificil de a detecta poluarea singura sursa.
Cauzele biotice ale poluării agricole
Cauzele biotice ale poluării se referă la organismele vii care, în cele mai multe cazuri, conțin carbon și sunt supuse unei căderi. Cauzele biotice comune ale poluării agricole includ bio-pesticidele, speciile invazive și controlul biologic al dăunătorilor, printre altele. Poluanții bio-pesticide sunt pesticide care sunt organisme vii și materiale naturale, cum ar fi plante, animale, bacterii și unele minerale. Există trei tipuri: pesticide biochemice, microbiene și încorporate în plante. Bio-pesticidele au un factor de poluare mai mic decât pesticidele tradiționale; acestea au totuși un impact negativ asupra altor specii (nețintă). Speciile invazive se pot referi la dăunători străini introduși accidental și pot afecta ecosistemul nativ odată ce s-au stabilit. Un exemplu este Centaurea solstitialis care este o buruiană străină în America de Nord, care este toxică pentru cai și plante native. Pe de altă parte, utilizarea controlului biologic al dăunătorilor, deși mai sigure decât metodele chimice, sa dovedit a fi letală în unele cazuri. Un exemplu este când au fost introduse fluturi parazitoide în fermele nord-americane pentru a controla molia țiganilor, ceea ce a dus la declinul devastator al moliei de mătase din regiune.
Cauzele abiotice ale poluării agricole
Poluanții abiotici se referă la substanțe sau produse care nu afectează sau influențează mediul și ecosistemul. Unele dintre cele mai frecvente cauze abiotice ale poluării includ pesticide, îngrășăminte și metale grele, printre altele. Pesticidele sunt agenți chimici sau produse utilizate în fermele agricole pentru combaterea dăunătorilor care afectează negativ producția vegetală. Atunci când sunt utilizate excesiv, ele contaminează solul, modificând astfel procesul microbian în sol. Îngrășămintele, care sunt pe bază de azot, sporesc capacitatea de producție a solului. Numai o fracțiune mică se convertește pentru a produce, cu toate acestea, restul rămâne în sol. Îngrășămintele excesive modifică nivelele PH ale solului și, de asemenea, poluează sursele de apă. Deșeurile industriale reprezintă, de asemenea, un poluant semnificativ care introduce elemente precum mercurul și alte metale grele în ecosistem.
Efectele poluării agricole
Poluarea agricolă este sursa principală de poluare în corpurile de apă. Atunci când substanțele chimice din pesticide, erbicide și îngrășăminte își fac drumul în apele subterane, acestea ajung în apă potabilă, iar acest lucru, la rândul său, duce la efecte devastatoare asupra sănătății, cum ar fi sindromul bebelusului albastru. Îngrășămintele și gunoi de grajd se transformă în nitrați în cele din urmă, ceea ce reduce cantitatea de oxigen din corpurile de apă afectând astfel toate animalele acvatice. Atunci când concentrația elementelor toxice obținute din produse agricole se acumulează în sol, fertilitatea solului scade negativ.
Controlul poluării agricole
Multe abordări pot reduce în mod semnificativ numărul de poluanți agricoli din mediu. Un exemplu este aplicarea corectă a cantității de îngrășământ în sezonul corespunzător și în modul corect, ceea ce va reduce în mod semnificativ cantitatea de îngrășământ neconvertit care se termină în corpurile de apă. Păstrarea deșeurilor de animale departe de corpurile de apă va reduce cantitatea de azot și fosfor care se termină în cursuri și râuri. Utilizarea culturilor de trifoi contribuie la reciclarea excesului de azot din sol și la reducerea eroziunii solului. Plantarea ierbii sau a copacilor în jurul fermelor ajută la filtrarea și reciclarea nutrienților care ajung în râuri și cursuri. Alte măsuri de control includ conservarea solului, gestionarea drenajului și gestionarea apei.
